După o vară calduroasă și plină de peripeții ne-am decis să ne retragem undeva in munți, să ne răcorim și să scăpăm de melancolia nopților târzi de vară , așa că am început să căutam tot felul de locații care să se potrivească cu nevoile noastre sufletești. Și uite așa am dat peste câteva fotografii cu Biserica de la Biertan-nume cunoscut, de altfel de pe paginile de socializare care au promovat Festivalul de Film Horror&Fantastic de la Biertan-știu asta pentru că fiind mare amatoare de filme in aer liber mi-am dorit foarte mult sa ajung.

Nu am mai stat pe ganduri și în dimineața următoare ne-am suit in mașină, am setat GPS-ul și am pornit la drum. După câteva minute bune de condus am intrat în Mediaș; ne-am oprit la un semafor astepând culoare verde. A fost pentru prima dată când am remarcat că semaforul la semnalul verde era însoțit de un smiley face simpatic de care mă îndragostisem( vedeți mai jos in galeria foto).

Am ajuns în cele din urmă la Biertan și nu, nu arată ca în fotografii dar nu am fost dezamăgiți de asta, nu asta conta pentru noi; conștienți fiind de faptul că nu ai cum să compari un peisaj din perspectiva unui fotograf cu decorul real în care te afli, cu mirosul de fum de pe ulițe sau culorile prafuite de pe clădiri am coborât din mașină și am tras aer in piept admirând împrejurimile.

Pornind spre intrarea în Biserică am intrebat trecătorii pe unde se poate ajunge spre belvedere, pentru că asta a fost pentru noi atracția cea mai importantă-să ajungem sa fotografiem Biserica-cetate.

Odată ajunși acolo ne-am lăsat cuceriți de farmecul frumuseților medievale ce ne înconjurau. Mă simțeam prinsă intr-o povestioară- eu, o domniță de viță nobilă de mână cu cavalerul meu. Am intrat așadar în biserică. O liniște profundă, apăsătoare cumva m-a facut să cer câteva momente singură… Îmi amintesc mirosul straniu al zidurilor vechi, șoaptele turiștilor din încăpere, semn că locul acela ar fi fost un loc sacru. M-am așezat pe o bancă din cel mai îndepărtat colț din biserică…

Să vă povestesc așadar cum am ajuns să realizăm fotografiile de la belvedere.

Se făcuse destul de târziu și după cateva ore de colindat prin jurul bisericii ne-am oprit la Restaurantul Unglerus, un restaurant medieval cu mâncaruri alese și cu mult peste așteptările noastre.De acolo am pornit la drum prin sat. Un sătuc desprins din basme, de alfel. Am trecut printr-o curte deschisă, aparent părasită. Nu eram siguri că acela e drumul spre belvedere insă am riscat să ne aventuram. Am urcat pe niște dealuri destul de abrute, am trecut prin măracini, era cât pe ce să fim mușcați de câini, dar în cele din urmă am ajuns într-un vârf de deal de unde se putea vedea panorama Biertanului.Pentru că descrierea prin cuvinte nu-și mai are rostul am să vă las cateva imagini mai jos.

De ce am ales această locație?

Biertan este orasul de reședință al comunei cu același nume din județul Sibiu; face parte dintre primelele așezări germane de sași din Adreal.

În anul 1397 Biertanul este atesat ca cetate. Ca orice așezare săsească avea organizare urbanistică, remarcându-se stilul francon al șirurilor de case dispuse în jurul pieței centrale, deasupra căreia se înalță impunătoarea biserică-cetate. Impresionantul monument de cult îmbină armonis stilul gotic cu cel al Renașterii, apărat fiind de trei ziduri cu bastioane medievale.

Biertan este una dintre cele mai puternice cetăți țărănești din Transilvania.

Localitatea săsească Biertan este situată la doar 20km depărtare de Sighișoara, o destinație turistică ce nu trebuie ratată.

Biserica poate fi vizitată zilnic după cum urmează:

-1 aprilie-31 august între orele 10:00-13:00 și între14:00-19:00

-1 septembrie-31 octombrie între 10:00-13:00 și între 14:00-17:00

-in lunile noiembrie-martie biserica nu este deschisă vizitatorilor

Prețul de intrare este de 8 lei pentru adulti si 4 lei pentru copii

La intrare vei descoperi Ușa Sacristiei, lucrată în anul 1515 la Sighișoara de Johannes Reichmuth, avândun sistem de încuietori ce funcționează și în ziua de astăzi.

De asemenea, în biserică vezi găsi cel mai mare altar poliptic din Transilvania cu peste 20 de picturi realizate de artiști austrieci și germani. Uimitoare sunt și orga veche de aproximativ 140 de ani, la care se cântă și azi la întâlnirile sașilor, dar și amvonul care dateazădin anii 1500 și care a fost realizat dintr-o singură bucată de gresie, cioplit fiind de un maestru brașovean pe nume Ulrich

Un lucru inedit îl constituie turnul sau bastionul închisoare care avea un rol foarte interesant şi folositor pentru societatea tradiţională din acele vremuri. Aici era o cameră mică cu un singur pat, o singură farfurie, un singur tacâm şi o singură cană unde erau închise perechile care doreau să divorţeze timp de două săptămâni, timp în care cei doi trebuiau să împartă totul, astfel având timpul şi locul perfect pentru a se împăca. Se zice că în aproape 300 de ani, toţi care au ajuns în această cameră din cauză că doreau să divorţeze s-au împăcat şi au rămas împreună.