Noaptea a venit, totul e adormit. Un tânăr ud şi plâns păşeşte nervos pe pământul alunecos. Ţine în mâna dreaptă telefonul iar cu stângă se loveşte violent de faţă. Iubirea lui, prea frumoasa lui prietenă, l-a părăsit şi nu mai vrea să-l vadă. Nervos şi cu inima frântă, a strigat nepuntincios la ea: “Hai afară că mă omor”. Lumea speriată, de îndată s-a oprit. Cine zbiară, cine urlă? Măi băiete, ce-ai păţit? Vorbeşte calm cu noi, vrem să te ajutăm. Dar degeaba noi vorbeam, tipul tot vroia…. să se omoare. Ne gândeam că poate poate, de pierdut ce e atunci, o să sară la maşini. Avea şi unde, aflându-se pe Şoseaua Alba Iulia. L-am condus uşor uşor, pe alte străzi.