Femeile ne bagă în pământ cu zile: Ieşi afară că mă omor!!!


Noaptea a venit, totul e adormit. Un tânăr ud şi plâns păşeşte nervos pe pământul alunecos. Ţine în mâna dreaptă telefonul iar cu stângă se loveşte violent de faţă. Iubirea lui, prea frumoasa lui prietenă, l-a părăsit şi nu mai vrea să-l vadă. Nervos şi cu inima frântă, a strigat nepuntincios la ea: “Hai afară că mă omor”. Lumea speriată, de îndată s-a oprit. Cine zbiară, cine urlă? Măi băiete, ce-ai păţit? Vorbeşte calm cu noi, vrem să te ajutăm. Dar degeaba noi vorbeam, tipul tot vroia…. să se omoare. Ne gândeam că poate poate, de pierdut ce e atunci, o să sară la maşini. Avea şi unde, aflându-se pe Şoseaua Alba Iulia. L-am condus uşor uşor, pe alte străzi.

Alooo, sunt eu, văndăţeeelll, ţi-am dat beep şi sunt tâmpit……


Alooo, sunt eu, văndăţeeelll, ţi-am dat beep şi sunt tâmpit….. aşa sună un pic melodia.Cool. Astăzi o să vă arăt o cabină telefonică vandalizată din cauza că nu a corespuns standardelor unui utilizator. Vine omul liniştit, bagă cartela în telefon şi dă să formeze numărul. Dintr-o dată îşi dă seama că a uitat numărul şi sună disperat la informaţii iar până ce tipa de acolo îl tot aburea costul apelului tot creştea. Într-un final află numărul şi dă să sune.Dar surpriză, nu mai avea nici un ban pe cartelă iar atunci a văzut negru-n faţa ochilor începând să lovească cabina telefonică cu pumnii şi picioarele până a cedat. Turbat şi fără apelul dat, a început să urle şi să înjure centralista care i-a consumat toate impulsurile. Chiar şi acum firava cabină telefonică stă aninată şi agresată. Oare de ce nu se păstrează nimic în România?