Şapte nopţi şi şapte zile bateria mult mă ţine şi autobuzul nu mai vine au au durerea mea ce mă fac cu ea. Aşa sună câteva din cuvintele rostite de un manelist înrăit. Să nu se înţeleagă greşit, nu discriminez pe nimeni şi nu mă interesează dacă am sau nu prieteni manelişti. Ceea ce mă interesează este caracterul şi prietenia lor. Aşa că eu sunt iritat doar de nesimţirea şi nonşalanţa cu care anumiţi oameni (cocalari) pun muzică de pe telefon, fix în mijloacele de transport în comun. Helloooo, ai auzit cumva vreodată în viaţa ta de căşti pentru telefon? Dacă te mai văd o dată în autobuz ascultând muzică (manele ) la maxim promit că îţi cumpăr o pereche de căşti. Lumea binenţeles că era scârbită de muzica ascultată şi îl “împuşca” din priviri dar degeaba. „Dj….put the music louder” se auzea de la o voce şoptită şi divină. Astfel personajul nostru foarte bine îmbrăcat: o geacă de piele din fund de elefant, un ceas şmecheros cu cadran mare şi nişte filme închiriate cu ……… asculta de zori manele. Astfel telefonul din dotarea a devenit brusc o boxă de discotecă şi tot autobuzul era supus unei torturi decibeloase. Sunt totuşi surprins de lumea care zice:” Eu nu ascult manele sau eu nu cânt manele”.FALS. Cei care zic că nu ascultă sau nu cântă manele defapt sunt manelişti înrăiţi. În România este la modă marginalizarea şi de aceea multă lume nu recunoaşte acest lucru. “Bă eşti manelar, nu te mai iau în oraş”, “Maneliştii sunt proşti,inculţi sau alte adjective răutăcioase” sau “ Asculţi manele?Eşti praf,varză sau retardat.” Păi cu aşa limbaj din partea celorlalţi cum să mai ai tupeu să zici că asculţi manele? Eu mai cred că foarte mulţi dintre cei care îi condamnă pe manelişti nici măcar nu au ascultat vreodată o manea ci doar se lasă manipulaţi de marea majoritate.Totuşi asta nu înseamnă că trebuie să asculţi muzică la maxim în autobuz ci acasă la tine. Ruşinică domnului din filmuleţ.
Etichetă: valoare
Filmez la nuntă chiar şi sub maşină
Astăzi mi-a plăcut la nebunie în natură cu muzică şi voie bună.Mi-am luat camera video şi aparatul foto şi am făcut poze la ce a vrut muşchiuletul meu.În drum spre staţia de autobuz (am mers cu vreo 6 autobuze) ce văd?O coloană de maşini şmecheroase care puţeau a nuntă cu euroi fără număr.Prima maşină din coloană era videocaru, adică un tip cocalar care era băgat în portbagajul maşinii şi filma cu camera.Dar cum filma frate?Păi să vă zic eu.Odată era cu camera la 2 metri de sol, odată era la 2 cm de sol.Mă gândeam,frate tu ce vrei să filmezi?I-a schimbat maşinii recent uleiul?Vrei să filmezi elicea de la radiator?Cum cum, vrei să filmezi toba?Hai mai….chiar aşa?Vroiai să-i vezi numărul din spate?Vrei să bagi camera sub roţi, nu o băga,dami-o mie măcar eu filmez ceva interesant cu ea.Te dai mare că ai sculă de basculă,vrei să filmezi maşina cu mireasa dintr-un unghiu pe care nimeni nu-l va mai prinde?Atunci sari din maşină pe capota maşinii şi poate ai norocul să ajungi sub roţi,de acolo se vede super mireasa care strigă disperată:”Caută-mi repede alt cameraman că îmi pleacă prietenii de pe hai încă cinci(hi5) şi faţă de bucă(facebook)”.Acum câteva zeci de ani, o nuntă însemna un „Doamne ajută” şi o poză cu mirele şi mireasa cică alb negru, de unde fiţe de color care apoi era agaţată într-un cui ruginit.Poza aia este acum suport de praf, bunicii noştrii încă o mai au pironită.Acuma nuuuu, cum numai o poză!!!.Vreau bmw la scară, elicopter cu escală şi euroi la căptuşeală.Acuma vrem la nuntă televiziunea,filmări extraordinare gata de proiectat prin străinătate şi băuturi fine de pe vremea lui Burebista.
