Şoferi din întâmplare: Au condus fără faruri printr-o ceaţă de nedescris


Un banal drum până la Blaj, poate scoate la iveală multe nereguli comise de şoferii români. Mai mulţi şoferi au “refuzat” să pornească farurile şi au parcurs zeci de kilometri printr-o ceaţă densă. Vizibilitatea era de maxim 10 metri iar stopurile lor nu erau aprinse, nici măcar poziţile, să nu mai vorbim de cele de ceaţă. Stau şi mă întreb, e chiar aşa de mare indiferenţă? Citește în continuare „Şoferi din întâmplare: Au condus fără faruri printr-o ceaţă de nedescris”

SONDAJ: Steagul nostru mult iubit a ajuns cam zdremţuit


Răspundeţi sincer la sondajul de la finalul articolului.
Ştim prea bine că steagul naţional nu este doar o pânză colorată şi aruncată pe un băţ, ci este simbolul României, al românului muncitor şi loial ţării lui. Dar nuuuu, tricolor frumos, ce vise!  Las că merge şi aşa zdremţuit că doar nu vine nimeni străin să ne viziteze. Dar totuşi atunci când o personalitate străină îndrăzneşte să ne calce graniţa, ies ca prin minune, unul după altul, zeci de steaguri noi nouţe. Eu decât să afişez un astfel de steag rupt, franzurat şi uzat mai bine nu pun nimic. Eventual o pancartă pe care să scrie: “Aici a fost un steag românesc zdremţuit, nu ne duce capu să punem altu nou”. Nu doar de întâi  Decembrie sau la vizita unui “portofel ambulant” străin trebuie să punem steaguri noi ci în fiecare zi. Nici steagul Uniunii Europene nu stă mai bine la acest capitol, binenţeles că e amplansat tot în “Românica”. Doar nu credeaţi că vedeţi la Bruxelles un asemenea steag. Ruşinică


SONDAJ: Câţi bani eşti dispus să cheltuieşti pentru pregătirile de Crăciun?


După ce iarna a păşit pe covorul roşu al României, a venit şi rândul Crăciunului să aterizeze în casele noastre. Doar că el nu vine singur ci cu o sumedenie de cheltuieli. Deşi criza este motivul principal pentru sărăcia sau zgârcenia unor oameni, de sărbători cărucioarele supermarketelor par a ceda sub greutatea enormă a cumpărăturilor. Aici sunt înregistrate două tipuri de comportamente “şopiste”: primul comportament este cumpătăt, cumpărând doar cele strict necesare şi încadrându-se în buget iar al doilea comportament este devastator, rupând rafturile magazinelor şi înroşind liniile serviciului 112. Nu a existat sărbătoare la care să nu aud că lumea ba a mâncat prea mult, ba a băut prea mult ba nu ştiu ce naiba a mai putut face. România este o ţară iubitoare, cu multă dragoste, asta dacă ne luăm după zicala: “Dragostea trece prin stomac”. Întotdeauna cheltuim bani peste măsură doar pentru motivul: “Să avem” şi nu ne gândim la consecinţe. Bun, am înţeles că e sărbătoare, dar încearcă totuşi să te limitezi la bugetul tău. Alte persoane chiar se şi împrumută pentru a avea tot felul de delicatese pe masă iar apoi nu ştiu cum să-şi plătească facturile. Deci şi prin urmare, câţi bani eşti dispus să cheltuieşti pentru pregătirile de Crăciun? RĂSPUNDE SINCER

Grăunţe date cu multă dragoste unor porumbei


Iată că nu toată lumea este egoistă ci dimpotrivă foarte darnică. Trecând prin Piaţa Mare am surprins un individ care arunca din două plase grăunţe pentru porumbei. Vă daţi seama ce deliciu,ce masă boierească pe capul porumbeilor dar şi ce satisfacţie nemărginită a avut omul acela? Nu-i păsa de lumea din  jur, nu-i păsa de nimeni şi de nimic. Singurul lui scop era acela de a hrăni înaripatele. La prima vedere lume judecă greşit crezând că este vreun “freacky man” sau un om care nu are ce face cu banii.Dar dacă analizăm atent imaginile vedem defapt străduinţa lui şi respectul pentru aceste animale. Prima dată şi eu am crezut că acel om a cumpărat din propria agoniseală acele grăunţe dar după vreo trei zile mi-am adus aminte de filmarea care stătea bine merci pe cardul camerei video. Am zis :”Ce naiba, hai să aflu mai multe despre acel om sau cel puţin despre acţiunea făcută de el”. Pac ţac câteva telefoane şi gata, am aflat ce vroiam să ştiu. Omul era angajat de primărie ca să hrănească porumbeii tocmai pentru că ei constituie un punct de atracţie turistică.Deci este în avantajul nostru şi al economiei locale ca să avem grijă de sănătatea şi locaţia porumbeilor. Dacă nu-i hrănim ei vor pleca iar dacă ei vor pleca turiştii nu vor avea ce fotografia. Este simplu, este un fel de lanţ trofic unde totul se leagă perfect iar dacă o etapă dispare totul se năruie.Aşa că dacă treceţi prin Piaţa Mare sau pe oriunde în România aveţi grijă de animalele care vă înconjoară. Dacă sunteţi atenţi când hrăniţi un animal veţi vedea cum comportamentul lui se schimbă şi îţi va mulţumi în felul lui.

Poliţia nu se ştie în photoshop-uite blondu nu e blondu


Mergeam liniştit cu trenul la Sibiu iar când am ajuns în gară, trecând pe sub pasaj văd un anunţ cu “Dispărut” lipit pe perete. Mă duc mai aproape să citesc şi încep: Cutare cutare o dispărut din cutare loc pentru cutare motiv la data cutare:D (excesiv cutare). Bun, ajung într-un final şi la semnalmente: “Atât şi atât de înaltă lată grea şi rea etc”. Însă când ajung la culoarea părului rămân mirat deoarece scria “Păr blond lung” iar în poză tipa avea părul semi-roşcat. Era chiar aşa de greu să bagi poza în Photoshop iar în două minute să-i faci părul blond? Credeţi că lumea nu este derutată? Adică tu te uiţi mai atent la poză şi foarte puţin la text. Pac ţac ai văzut poza şi aşa ti-o vei aminti, roşcată. Păcat că poliţia nu se interesează foarte mult de persoanele dispărute tocmai de aceea sunt codaşi în Europa la persoane date dispărute şi găsite. Oricum semnalmentele astea pot fi schimbate foarte uşor. Parul ţi-l poţi tăia sau vopsi iar culoarea ochilor o schimba prin “enşpemii” de lentile de contact. Faţă ovală şi înălţimea sunt totuşi semnalmente puternice. Că doar nu te-ai apuca tu fugarule să-ţi tai 5 cm din cap sau să-ti faci faţa pătrată cu ciocanul. Alte semnalmente puternice sunt: tatuaje, semne vizibile din naştere, defecte de privire (privire câş etc), probleme de mers sau alte stări comportamentale. Îmbrăcămintea este iarăşi un semnalment slab, se poate schimba cu uşurinţă şi pac te-a fraierit. Cine vrea să fugă de acasă sau nu vrea să fie găsit are la îndemână sute de moduri de “camuflare”.

În baia publică a unui magazin e la modă zicala: “Da cu găleata, ce-ai cu găleata?”


Ei bine, cu găleata nu am nimic personal însă cu cel sau cea care a lipit acest afiş idiot îi spun doar două cuvinte “super tare”. Adică eu când mă duc la baia publică din acest magazin şi fac pişu pişu, cum naiba mă spăl pe mâini daca tu îmi bagi ditamai găleata sub robinet?Cum cum?Să-mi aduc de acasă apă,săpun şi eventual chiuvetă?Tare frate. Cică “Vă rugăm lăsaţi găleata sub robinet Vă mulţumim”.Oameni buni dacă mergeţi vreodată printr-o baie publică şi găsiţi o găleată în chiuvetă, sub nici o formă să nu o luaţi de acolo deoarece încălcaţi prima regulă primordială a magazinului şi riscaţi chiar să fiţi daţi afară. Pe afiş nu se specifică cum să fie robinetul, deschis sau închis? Nu o să mă ating de găleată dacă mă lasă să deschid robinetul la maxim inundând astfel acest magazin „inteligent”. Poate le mai intră prostia la apă.TARE

Cuib de berze vechi de aproape jumătate de secol


Iată că în România modernă (vrăjeală) mai sunt câteva lucruri care se păstrează. Este vorba despre un cuib de berze din satul Sâncel, situat în apropierea oraşului Blaj. Din amintirea unor oameni maturi acest cuib există chiar din copilăria lor. Cuibul a fost datat de aceştia ca existând de mai bine de 40 de ani. Iată că acest cuib a rezistat atâtor regime,conduceri şi partide rămânând solid şi stabil. Este adevărat că poate şi din cauza amplasării sale pe un stâlp, a fost astfel apărat de mâna şi mânia omului. În fiecare an am plăcerea să privesc o minunată familie de berze care îşi cresc puii în mica lor fortăreaţă cu convingerea că la anul o să o găsească în aceelaşi loc.SUPER

În România şi băncile mai dorm câteodată


Da, trăim în România unde chiar şi băncile dorm. Nu băncile unde au barosanii ascunşi bani grei ci cele pe care îţi odihneşti poponeţul. Banca din poză se pare că este obosită rău de tot şi ar trage un pui de somn. Oricine ar vrea să se aşeze pe asemenea specimen de bancă nu poate, fie din cauza înclinaţiei fie din cauza fricii de a nu cădea. Acum mai nou băncile se fac din metal sau plastic mult mai durabile în timp dar foarte profitabile pentru hoţi. Câte bănci am văzut smulse din ciment şi duse la fier vechi?Câte bănci din lemn am văzut rupte şi distruse? Multeeeeee . Românul nu păstrează nimic, după ce că se fac puţine în ţara asta mai şi distrugem. Dacă se montează coşuri de gunoi în două-trei zile sunt distruse de binevoitori, dacă se montează bănci se rup, murdăresc sau fură. Toţi sărim de fund în sus că nu avem şi că nu se construiesc dar ne gândim noi oare că nu avem din cauza că nu păstrăm? Câţi dintre voi nu au fost vreodată obosiţi şi doreaţi să vă odihniţi pe o bancă şi nu puteaţi? Banca din imagine era una ameţită, nu ştia în ce direcţie să o ia sau în ce direcţie să pice.Logic că nu a ajuns în starea asta singură ci cu siguranţă unul sau mai multe picioare au lovit-o direct în mufă. Dacă nu păstrăm nu avem.Asta e regula de aur.Dacă avem un lucru cât de mic, măcar să nu-l stricăm şi să-l folosim aşa cum putem. Toată lumea vrea ca ceva să se schimbe în ţara asta dar nu se schimbă pe ei mai întâi.Şi nu de haine că asta e uşor ci să-şi schimbe comportamentul. Devenind mai buni şi mai responsabili putem face o ţară mai bună.

î