“Aaaaa, prietenul nostru, Dan Buzdugan” aşa mă ştiu mulţi dintre poliţiştii locali din Sibiu, datorită articolelor scrise despre ei binenţeles. Să mai zic şi de privirile “înţepătoare” pe care le primesc tot de la ei? Eiii băieţi, altă dată.
Poliţia locală Sibiu se antrenează din greu pentru a face faţă străzilor îngheţate din Sibiu. Atunci când sunt chemaţi la intervenţie, aceştia trebuie să aibă grijă cum controlează maşina pe polei sau gheaţă. Astfel la Sibiu, un nou “poligon de antrenament” a fost improvizat peste noapte. Este vorba despre parcarea stadionului Munincipal, chiar lângă sediul Poliţiei Locale. Plictisit şi cu şofatu-n sânge, poliţistul nostru brav, a luat maşina Politiei Locale şi a început să “danseze” graţios. Frână de mână, frână de picior, frână la neuron. Sau cum mai rimează?
Imediat după ce am publicat câteva articole în care arătam că poliţia locală nu îşi face meseria, aceştia au fost mustraţi verbal la sedinţele săptămânale. Nu vă gândiţi că nominal, e Românica totuşi. Aşa, colectiv. Ceva de genu: “Măi colectiv, este unu furios4you, prost măi, prost rău. Mă, ăla ne filmează toată ziua, orice facem şi în cazul nostru, ce nu facem în timpul serviciului. Aveţi măi grijă.”
Cam de aproximativ o lună şi ceva, în parcul Sub Arini nu am mai văzut ţipenie de poliţist local. Doar ocazional, făcându-şi sectorul şi apoi fuguţa repede la adăpost. Nu cumva să fie filmat. Nu i-am mai văzut vorbind interminabil cu domnul cu poneii, nu i-am mai văzut stând la taclale şi nici să afirme cu tărie: “Da să-nţăpe pe careva HA HA!!!” (a se vedea articolul mai sus menţionat).
De câteva zile însă, am filmat un poliţist local recidivist. Angajatul primăriei, plătit din banii publici, a dezvoltat o conversaţie extrem de interesantă cu vânzătoarea unui magazin. Un minut, două, trei……zece. Mă plictiseam deja. Am şi oprit camera. Ce naiba, stric 10 minute de baterie pe cine? Pe un adevărat poliţist “profesionist”? Totuşi, dacă i-aş face reclamaţie la sediul poliţiei locale, ştiţi ce răspuns oficial mi-ar da? “Agentul era în misiune.” HA HA, ce misiune? Furtul unei acadele? Ultrajul poneilor? Arestarea albinelor? sau Cine râde primu-i prost?
Băi mă lăsaţi? Deja am cancer la plămâni la cât am fumat fazele astea.
Fac ce fac şi iarăşi prind un poliţist local în ofsaid. Scena este cunoscută dumneavoastră, cititorilor. Se ia una bucată poliţist local şi una bucată om bătrân posibil poliţofil. De ce afirm că e poliţofil? Pentru că v-am prezentat aici (click) un alt caz, avându-l ca protagonist pe aceelaşi bătrân. Este probabil poliţofil pentru că-i plac poliţiştii, asta din moment ce doar cu ei vorbeşte. Nu tu o femeie, o gagică sau chiar un alt bărbat. Nuuuu, el cu fetişul lui poliţănesc. Bun, lăsam cazul 1 deoparte şi trecem rapid la cazul doi. Pe aceeaşi bancă misterioasă, într-o atmosferă magică şi intens luminată de soare, un alt poliţist local discută cu prea marele cuceritor. Poliţistul se arată mare apicultor şi îi explică bătrânelului cum au reuşit albinele sau viespii să-şi facă cuib. Au zburat cu stupu? L-au făcut acolo? Stupul e ascuns în lemn? sunt doar câteva din întrebările care-l frământau pe poliţistul local. Asta binenţeles în timp ce prin neuronul lui mai treceau şi următoarele întrebări: Sunt copii din parc în siguranţă? Îmi fac datoria pentru care am depus jurământ? Sunt banii primiţi de la stat direct proporţionali cu rezultatele mele? sau Este legea respectată datorită mie? “Da să-nţăpe pe careva!!! HA HA”
Povestea “Da să-nţăpe pe careva!!! HA HA” este următoarea. În loc ca el, prea marele poliţist comunitar (pardon local) , cu O arestări şi O amenzi date, să apere şi să aplice legea pentru a asigura siguranţă celorlalţi cetăţeni, el le doreşte răul. Cum poate un poliţist local, care a a jurat să apere oamenii, să le dorească răul. Cum adică “Da să-nţăpe pe careva!!! HA HA”? Păi să te înţepe pe tine, “uniconeuronule”. Poate aşa se mai umflă şi el. După ce a zis prea marele citat, memorabil chiar, poliţistul nostru local şi-a adus totuşi aminte că el defapt e poliţist şi că poartă însemnele instituţiei. Tocmai de aceea el le verifică, să vadă, mai e sau nu poliţist. Sfatul meu este: „Ai grijă de însemnele acelea, că poate într-o zi o să dai cu mână-n gol după ele:))”
P.S: Dacă-l vedeţi cumva pe lângă voi, fugiţi!!! Posibil să aibă pistol cu ace de albină sau spray cu feromoni de viespe.
Aşa cum aflăm din titlul articolului, zeci de oameni au trecut pe culoarea roşie a semaforului din Sibiu în ciuda pericolului la care s-au expus. În doar zece minute de filmare am surprins zeci de persoane, tineri sau bătrâni, care treceau neregulamentar drumul fără nici o problemă. Deşi semaforul era roşu iar maşinile treceau cu viteză, trecătorii aşteptau până apărea un culoar liber şi pac…treceau. Nici chiar un bărbat care avea un copil mic pe umeri nu a aşteptat cele 70 de secunde la semafor, era prea grăbit ca să se oprească. A pus în pericol atât viaţa sa cât şi pe a copilului său. De multe ori lumea trece atunci când (cred ei) este suficient spaţiu între două maşini. Dar de multe ori această aproximaţie este falsă, maşina apropiindu-se mult mai repede surprinzându-i astfel în mijlocul drumului. Dar ce contează atâta timp cât nu mai stau la semafor ca orice om civilizat. Văd că această metodă de a trece pe roşu a devenit la modă şi este practicată pe scară largă. Revenind la semaforul pietonal şi la oamenii care treceau inconştienţi strada, vreau să vă relatez un moment super tare. O poliţistă comunitară şi-a făcut apariţia pe trotuar, aşteptând culoarea verde a semaforului pietonal. Ca niciodată, trecătorii au stat cuminţi până ce timpul a expirat şi doar apoi au trecut strada. Poate de frica unei amenzi sau poate din spirit civic. Atunci am zis: “Băi ce bine ar fi să stea un poliţist la fiecare trecerea de pietoni”.
“Aaaaa, prietenul nostru, Dan Buzdugan” aşa mă ştiu mulţi dintre poliţiştii locali din Sibiu, datorită articolelor scrise despre ei binenţeles. Să mai zic şi de privirile “înţepătoare” pe care le primesc tot de la ei? Eiii băieţi, altă dată.
FURIOS4YOU NEWS&FUN 