Bonul fiscal- între mit şi adevăr



Evaziunea fiscală prezentă în Sibiu este la mare modă. Parcă sunt văzuţi cu ochi răi cei care nu o practică decât cei care o îndrăgesc. Acum că a venit căldura şi mai toată lumea a ieşit prin oraş, evaziunea fiscală a început să apară. Mă refer aici la micile afaceri cu porumb şi îngheţată. Am filmat atât o afacere cu porumb cât şi una cu îngheţată. La prima afacere, cu chin cu vai am primit bonul fiscal. Aici trebuie să menţionez că după ce am cerut bonul fiscal, am primit următoarea afirmaţie: “Îţi dau şi bon dacă vrei!”. Păi binenţeles că vreau bon şi datoria ta e să-mi dai şi fără să vreau. Auzi tupeu jegos, îţi dau dacă vrei. Aşa se întreabă? Şi dacă nu vreau, nu-mi dai sau cum? Apasă pe butonul prăfuit ON şi încearcă să-mi scoată un bon fiscal. Doar că din lipsa antrenamentului şi pură şmecherie domniţa “greşeşte”. Doar că greşeala nu a fost fără intenţie. Pe primul bon îmi scoate totalul de 7 lei, cât pentru două produse. Se gândea ea : “E oare de la fisc domnul?”:)) Astfel după ce şi-a făcut dovada că a dat bon fiscal clienţilor, a reuşit să-mi dea bonul. Zeci de persoane au cumpărat porumb în acea zi fără să li se dea bon fiscal. Oare nu de aceea o duce Românica aşa rău? Că fiecare fentează fiscul cum doreşte? Altă zi aceeiaşi afacere. Aleg porumbul şi zâmbesc larg. De după trotinetă o domniţă mă serveşte politicos. Îmi zice “Mersi mult” şi parcă mă împinge de la spate să plec. Îi zâmbesc din nou larg şi îi cer bonul fiscal. Secerată parcă de fulger, se apleacă şi butoneşte la aparatul ascuns  în trotinetă. Îmi dă bonul şi plec. Ruşine!!! Mănânc grăbit porumbul şi pornesc spre automatul de îngheţată. Acolo găsesc coadă mare (când nu e coadă acolo) şi mă poziţionez la rând. Aştept şi aştept iar într-un final ajung la vânzătoare. Comand îngheţata şi plătesc cei 3 lei. Primesc produsul şi întreb de bon.

EU-Bon fiscal daţi sau nu daţi?

Vânzătoarea- Nu (după ce se uită la mine cu o privire pierdută)

(HEHE, ce te uiţi la geanta mea că am ascuns legitimaţia de presă) ziceam în gândul meu

Tot vânzătoarea: AAAA în chioşc e casa de marcat şi acolo. Bate şefa seara bonurile!

Cummmmm? Adică mă pui să fac 10 metri pentru bonul fiscal? Şi cum adică le bate seara? De unde ştie ea cât ai vândut tu? Din 200 de clienţi doar 50 figurează ca au cumpărat? Cam aşa stă treaba. Şi nu e vorba doar de automatul acesta de îngheţată. Majoritatea practică acest lucru. Nici populaţia nu cere bonul fiscal. Dacă toţi ar cere bonul fiscal lucrurile ar merge din ce în ce mai bine. Banii aceia rezultaţi din procentul fiscului ar merge la stat iar economia ar creşte.

Un fast food din Sibiu nu are preţurile afişate legal


Trecând rapid pe lângă un fast food, grăbit să prind ultimul autobuz, observ că acel magazin nu are preţurile afişate pe geam aşa cum prevede legea.Renunţ la autobuz şi încep să filmez, mă duc la vânzătoarea care închidea repede repede. O întreb politicos :”Nu sunt preţurile afişate aicia?” “Ba da dar acolo pe listă, daaaa îi închis”. Helllo atunci femeie de ce ai mai umplut un geam întreg cu :”Cartofi prăjiţi…lei, ceafă de porc….lei, hamburger….lei, etc….lei. Pe o foaie anexă erau afişate preţurile produselor pe care le vindea dar cu scris mic. Când am întrebat de ce nu le are afişate pe sticlă şi dacă ele nu sunt acolo pentru derutarea clientului ea a zis: Daaa, să derutăm clienţii.Tipa era foarte revoltată de ce o luam eu la rost cu preţurile şi că pe geam doară scrie LEI şi totul e ok. Eu nu mă las şi îi zic: ” Păi cum?Câţi lei vrem noi?Venim cu un marker şi scriem 2 lei?”. Doar că legea H.G. nr. 947/2000 spune aşa :

“Responsabilitatea indicării preţului revine vânzatorului. O primă regulă este aceea ca preţul de vânzare si preţul pe unitatea de măsură se exprimă în lei.” Aici la fast food, legea este respectată deoarece toate preţurile au doar lei:)) nu şi numeral. TARE.

“Preţul de vânzare şi preţul pe unitatea de măsură se indică într-o formă clară, lizibilă şi uşor de identificat. “

Adică nu se admite scrisul minuscul sau cel indeşcifrabil care poate să ascundă un adaos comercial. Prin faptul că tu nu afişezi preţurile cu scris mare pe geam exact în dreptul produsului înseamnă că ai ceva de ascuns şi ai pus adaos calumea la produse. Dar lumea este prea grăbită şi flămândă ca să observe adevărata faţă a confuziei. Eşti confuz plăteşti. Spune nu preţurilor făcute pe loc.

Teoretic deschis dar practic închis


Astăzi vă povestesc despre un local din Sebeş care are programul zilnic de la ora şase la ora 23. Problema este că eu am ajuns în Sebeş pe la ora şapte iar localul era tot închis. Hellloooo, domnişoara angajată ce faci? Dormi în păpucii statului? Nu te-ai trezit? Ai mai dormit o oră? De ce nu deschizi localul când trebuie şi faci lucrurile de mântuială? Ştiai că lumea te poate reclama la OPC? Este o lege care te obligă să respecţi programul de funcţionare dar se pare că în România orice magazin poate deschide şi închide când vrea. Foile,afişele sau alte minuni pe care scrie: “Revin imediat”, “Vin mai încolo” sau “Nu mai vin azi” nu sunt legale. Eşti plătită să stai acolo 8-10-12 ore şi să îţi duci la bun sfârşit obligaţiunile. Ştim bine ce s-a întâmplat la maternitatea din Giuleşti, tocmai pentru că asistenta nu avea chef de serviciu. Revenim la localul nostru, care teoretic este deschis dar practic închis. Puteţi zice că fac din ţânţar armăsar dar asta e legea. Aşa că respectaţi programul afişat sau riscaţi să apăreţi pe blog.