Un cititor fidel a început să-l caute pe Vasile


Un cititor care a aflat de necazul meu cu distrusul din Spania, a început să-l caute pe Vasile prin tot oraşul Sibiu. Cu băutură multă la bord şi cu voie bună, a început să colinde oraşul în speranţa că îl va găsi pe Vasile. A început să-l caute chiar şi prin canale, ridicând capacele şi introducându-si bustul înăuntru. De rupt ce era, de oboseală binenţeles, nu a mai reuşit să se ridice dintr-o gură de canal, strigând răspicat: “Ajutor Ajutor”. Un trecător, doi trecători, trei trecători nepăsători au trecut pe lângă el, lăsându-l în continuare cu capu-n miros de canal. După vreo cinci minute de chin şi sătul de atâtea căutări fără rezultat, hotărăşte să facă un ultim efort pentru a se ridica. Într-un final a reuşit să se ridice şi să plece acasă unde îl aştepta un pat moale şi o sticlă de tărie. Supărat de evenimentul neplăcut, a hotărât că distrusul din Spania nu merită atâta atenţie şi că este doar un distrus fără job care nu are ce face. Astfel el a sistat căutările până la noi ordine dictate pe blog:D FOARTE TARE

Grăunţe date cu multă dragoste unor porumbei


Iată că nu toată lumea este egoistă ci dimpotrivă foarte darnică. Trecând prin Piaţa Mare am surprins un individ care arunca din două plase grăunţe pentru porumbei. Vă daţi seama ce deliciu,ce masă boierească pe capul porumbeilor dar şi ce satisfacţie nemărginită a avut omul acela? Nu-i păsa de lumea din  jur, nu-i păsa de nimeni şi de nimic. Singurul lui scop era acela de a hrăni înaripatele. La prima vedere lume judecă greşit crezând că este vreun “freacky man” sau un om care nu are ce face cu banii.Dar dacă analizăm atent imaginile vedem defapt străduinţa lui şi respectul pentru aceste animale. Prima dată şi eu am crezut că acel om a cumpărat din propria agoniseală acele grăunţe dar după vreo trei zile mi-am adus aminte de filmarea care stătea bine merci pe cardul camerei video. Am zis :”Ce naiba, hai să aflu mai multe despre acel om sau cel puţin despre acţiunea făcută de el”. Pac ţac câteva telefoane şi gata, am aflat ce vroiam să ştiu. Omul era angajat de primărie ca să hrănească porumbeii tocmai pentru că ei constituie un punct de atracţie turistică.Deci este în avantajul nostru şi al economiei locale ca să avem grijă de sănătatea şi locaţia porumbeilor. Dacă nu-i hrănim ei vor pleca iar dacă ei vor pleca turiştii nu vor avea ce fotografia. Este simplu, este un fel de lanţ trofic unde totul se leagă perfect iar dacă o etapă dispare totul se năruie.Aşa că dacă treceţi prin Piaţa Mare sau pe oriunde în România aveţi grijă de animalele care vă înconjoară. Dacă sunteţi atenţi când hrăniţi un animal veţi vedea cum comportamentul lui se schimbă şi îţi va mulţumi în felul lui.