În articolul de astăzi o să vă vorbesc despre o reclamă luminoasă extrem de iritantă. Este vorba despre o farmacie care şi-a montat un sistem vizual super luminos. Bine, am înţeles că vrei să-ţi faci reclamă la medicamente şi să-ţi fie vizibilă farmacia din satelit dar cu noi locatarii ce ai? Stau liniştit în pat la un film dar cu coada ochiului tot timpul văd acea lumină verde deranjantă. Este inevitabil să nu o observi, tot timpul pâlpâie sau tremură. Prin geam opac, rolete, jaluzele etc, ce muşchiul tău mai vrea, tot degeaba. Lumina e atât de puternică încât nu ai ce să-i faci. Este ciudat şi asta se numeşte poluare vizuală dar cui îi pasă. Nimănui atâta timp cât Vadim vede farmacia chiar şi de la Bucureşti. Ziua nu am nimic împotrivă acestei reclame dar noaptea ar fi normal să fie oprită.Ce rol are reclama noaptea? De a deranja locatarii? De a consuma curentul degeaba? Eu stau la 50 de metri de reclamă şi tot mă deranjează, ce să mai zic de oamenii care stau chiar lângă ea. Cred că umblă noaptea tot cu ochelari de soare sau legaţi la ochi.
Etichetă: ochelari de soare
Hai Liviu Puţă: Şapte nopţi şi şapte zile bateria mult mă ţine
Şapte nopţi şi şapte zile bateria mult mă ţine şi autobuzul nu mai vine au au durerea mea ce mă fac cu ea. Aşa sună câteva din cuvintele rostite de un manelist înrăit. Să nu se înţeleagă greşit, nu discriminez pe nimeni şi nu mă interesează dacă am sau nu prieteni manelişti. Ceea ce mă interesează este caracterul şi prietenia lor. Aşa că eu sunt iritat doar de nesimţirea şi nonşalanţa cu care anumiţi oameni (cocalari) pun muzică de pe telefon, fix în mijloacele de transport în comun. Helloooo, ai auzit cumva vreodată în viaţa ta de căşti pentru telefon? Dacă te mai văd o dată în autobuz ascultând muzică (manele ) la maxim promit că îţi cumpăr o pereche de căşti. Lumea binenţeles că era scârbită de muzica ascultată şi îl “împuşca” din priviri dar degeaba. „Dj….put the music louder” se auzea de la o voce şoptită şi divină. Astfel personajul nostru foarte bine îmbrăcat: o geacă de piele din fund de elefant, un ceas şmecheros cu cadran mare şi nişte filme închiriate cu ……… asculta de zori manele. Astfel telefonul din dotarea a devenit brusc o boxă de discotecă şi tot autobuzul era supus unei torturi decibeloase. Sunt totuşi surprins de lumea care zice:” Eu nu ascult manele sau eu nu cânt manele”.FALS. Cei care zic că nu ascultă sau nu cântă manele defapt sunt manelişti înrăiţi. În România este la modă marginalizarea şi de aceea multă lume nu recunoaşte acest lucru. “Bă eşti manelar, nu te mai iau în oraş”, “Maneliştii sunt proşti,inculţi sau alte adjective răutăcioase” sau “ Asculţi manele?Eşti praf,varză sau retardat.” Păi cu aşa limbaj din partea celorlalţi cum să mai ai tupeu să zici că asculţi manele? Eu mai cred că foarte mulţi dintre cei care îi condamnă pe manelişti nici măcar nu au ascultat vreodată o manea ci doar se lasă manipulaţi de marea majoritate.Totuşi asta nu înseamnă că trebuie să asculţi muzică la maxim în autobuz ci acasă la tine. Ruşinică domnului din filmuleţ.
Niculae,câinele mafiot dar patriot
Lume lume, o să vă povestesc astăzi despre un câine super de treabă cunoscut acum vreo șase ani. Chiar din prima zi de liceu, acest câine îmi dădea târcoale. Vroia de mâncare ca să crească mare și eu chiar îi dădeam,numai bunătăţi aveam. La ora 10:45 mă aștepta liniștit în curtea liceului și mă însoţea până la magazin. Îmi luam ceva de mâncare și pe drum îl serveam și pe el. Era așa de flămând încât lingea asfaltul în căutarea disperată a câtorva firimituri. Eu și prietenii mei l-am botezat „Niculae” și ne-am atașat rapid de el. Era bucuros, sărea de bucurie când ne vedea și chiar ne murdărea. Tot timpul când afară era ud sau zăpadă,știam că Niculae o să sară pe noi plin de nămol pe lăbuţe. Așa l-am crescut împreună vreo patru ani, cam până am terminat liceul și am plecat la facultate. De atunci nu știam mare lucru despre el sau dacă mai trăiește.Dar când m-am întors în orașul meu natal am fost foarte surprins să-l văd. A venit la mine într-o fugă nebună, zvârlind din coadă până la cer și-napoi.Ca câine (asta e pentru criticu`) (chiar unde ești? mie dor de tine) este foarte greu să trăiești pe stradă, să cauţi de mâncare prin gunoaie sau să mori de sete. Asta este România, ţara tuturor maidanezilor care mor de foame în timp ce stuff-ul ţării belfărește. Câinele era obosit și flămând iar după ce i-am dat niște apă și o felie de pizza a început să facă nani nani puiu mamii. Atunci ne-a venit ideea să-i punem ochelarii de soare pe ochi și să-l tragem în chip. Ia vedeţi ce bine arată.Nu-i așa că e drăguţ?
FURIOS4YOU NEWS&FUN 