SONDAJ 4: Care portret vă place cel mai mult?



Mărturia unei bunicuţe-iarna din copilărie


Iată că dacă lăsăm bunicii să ne povestească despre copilăria lor, o să fim uimiţi cât de grea şi chinuită era ea. Dacă o comparăm cu copilăria noastră, o să vedem în cât puf am trăit. Ne-am născut plini de drepturi care ne protejează de o copilărie grea. Bla bla bla, dreptul la distracţie, dreptul la protecţie socială, dreptul la drept sau cine mai ştie ce drepturi. Dar iată că aceste drepturi pe care statul ni le acordă nu fac altceva decât să-i pună pe copii în capul părinţilor. Cum aşa? Păi face copilul ceva rău, nuuuu nu ai voie să-l mai pedepseşti sau chiar să-l baţi uşor. Ceeee? Stai la casă şi îţi pui copilul la muncă fizică? Pac vine protecţia copilului şi te leagă. De multe ori am trecut pe stradă şi am văzut părinţi care erau practic terorizaţi de proprii copii. Un singur caz mi-a rămas în minte. Un copil de vreo cinci ani a strigat la tatăl lui: “Eşti un căcat!!!” din cauza că nu i-a cumpărat nu ştiu ce jucărie. Păi pe vreme bunicuţei mele, ascultarea faţă de părinţi era sfântă iar lucru la care te puneau ei era considerat ca un folos adus familie. Atunci toţi lucrau, mâncau, râdeau, plângeau şi se jucau împreună. Dacă părintele îţi zice să faci ceva în casă, replica ta următoare este: “De ce eu, ca să te odihneşti tu?”. Nu vorbesc aiurea, mi-au povestit şi mie nişte părinţi. Acum, noi fumăm, ne drogăm, ne prostituăm sau „cetuim” în timpul liber. În copilăria bunicuţei mele, o oră sau două de relaxare erau văzute ca o binecuvântare şi erau exploatate la maxim. Cu toată tehnica de astăzi, de multe ori mi-am dorit să trăiesc timpuri vechi, pline de emoţie şi bucurie. Mi-am dorit să călătoresc în timp, prin anii 40, ca să pot vedea palmele zbârcite de atâta muncă dar şi bucuria famililor care se înţelegeau aşa de bine. Câţi părinţi mai pot spune copiilor : “Hai la culcare” şi ei chiar ascultă? Asta în cazul în care nu îţi întoarce vorba şi pleci plângând, gândindu-te că la bătrâneţe vei sfârşi într-un azil. TRIST DAR ADEVĂRAT!!!

Ce își cumpără pensionarii cu pensia lor nemicșorată?


Ce își cumpără pensionarii cu pensia lor nemicșorată? Logic,camere digitale HD. Ajuns acasă după o sesiune destul de grea și zeci de evenimente la care am asistat, mă duc pe balcon să mă relaxez la o gură de aer curat când deodată văd un bătrânel cu o cameră digitală în mână. Omul se știa cu camera, făcea panoramări, zoom-uri și alte chestii mișto. Iau camera și încep să-l filmez pe cameramanul exacerbat de concentrat asupra lcd-ului. Mai mult de zece minute a tot filmat ba catedrala, ba lumea care trecea pe stradă, ba magazinele sau superbul cer. Totuși este foarte bine că oamenii în vârstă se acomodează cu tehnologia și nu trebuie priviţi cu dispreţ sau de sus. Sunt tot oameni și sunt dornici de informare și schimbare. Gândiţi-vă la telefonul mobil, câte persoane în vârstă au telefon mobil. Ei totuși îl folosesc în scopuri strict necesare și nu ca noi tinerii, care sunăm pe oricine ori de câte ori uplodăm o poză pe hai încă cinci sau pe faţă de bucă. Orice schimbare este binevenită și benefică. Am văzut în Sibiu un bătrânel care avea garantat peste 70 de ani pe o bancă cu laptopul conectat la internet wireless. Și cei?E de râs?Nu! E foarte bine că se știe pe laptop. Am văzut lume matură râzând de el,nu direct ci indirect. Aparenţele înșeală întodeauna.