Când scot maşina din parcare e chinul cel mai mare


Astăzi o să vă povestesc despre nişte oameni iresponsabili care nu ţin cont de alţi şoferi plătitori de locuri de parcare. Vorbim aici despre acei oameni care din comoditate şi nepăsare îşi parchează ditamai măşinile într-o parcare destinată maşinilor mici. Astfel, parcându-şi dubele liniştiţi, spaţiul pentru viraje se reduce substanţial iar când doreşti să scoţi maşina din parcare, ai nevoie de adevărate cunoştinţe de poligon. Şi dacă ai norocul ca duba să fie parcată lângă tine să vezi ce bine poţi scoate maşina. Stai şi stai şi iară stai, o freci la manevre şi te benoclezi ba la aripa stângă să nu-l atingi pe vecinu, ba la aripa dreaptă să nu dai în gard. Aaaa, am uitat să menţionez că trebuie să te uiţi şi în spate ca să nu loveşti maşinile care sunt parcate pe cealaltă parte. Astfel la fiecare ieşire din parcare suntem nevoiţi să ne reactualizăm orelele de poligon. După ce plăteşti locul de parcare cu 60 de lei pe an, ai surpriza ca în fiecare zi să faci slalom prin parcare mai ceva ca pe pârtie. Dacă te crezi mare şofer, dacă pleci cu roţile scârţâind, sau dacă ai o coajă de maşină şi te dai mare că bubuie muzica tare, hai în parcare să văd cât de şofer mare-tare eşti. Să văd cum dai cu maşină ba în dubă ba în dungă. Apropo, noua modă este de a te da mare cu maşina. Eu întodeauna zic: “Hai măi că dinastea pot şi eu, un demaraj puternic, o muzică tare de la casetă sau nici o mână pe volan. De ce nu mergi într-o singură roată sau să faci triplu salt cu maşina-n râu. Doar atunci o să ai respectul meu. Dar când fetiţele impresionate ies din câmpul vizual, ei reduc muzica, merg încet şi ţin de “covrig” cu ambele mâini , mai ceva ca-n filme.  Asta se numeşte şmecherie de faţadă. Ruşine domnilor deţinători de dube din această parcare. Tare

Hai Liviu Puţă: Şapte nopţi şi şapte zile bateria mult mă ţine


Şapte nopţi şi şapte zile bateria mult mă ţine şi autobuzul nu mai vine au au durerea mea ce mă fac cu ea. Aşa sună câteva din cuvintele rostite de un manelist înrăit. Să nu se înţeleagă greşit, nu discriminez pe nimeni şi nu mă interesează dacă am sau nu prieteni manelişti. Ceea ce mă interesează este caracterul şi prietenia lor. Aşa că eu sunt iritat doar de nesimţirea şi nonşalanţa cu care anumiţi oameni (cocalari) pun muzică de pe telefon, fix în mijloacele de transport în comun. Helloooo, ai auzit cumva vreodată în viaţa ta de căşti pentru telefon? Dacă te mai văd o dată în autobuz ascultând muzică (manele ) la maxim promit că îţi cumpăr o pereche de căşti. Lumea binenţeles că era scârbită de muzica ascultată şi îl “împuşca” din priviri dar degeaba. „Dj….put the music louder” se auzea de la o voce şoptită şi divină. Astfel personajul nostru foarte bine îmbrăcat: o geacă de piele din fund de elefant, un ceas şmecheros cu cadran mare şi nişte filme închiriate cu ……… asculta de zori manele. Astfel telefonul din dotarea a devenit brusc o boxă de discotecă şi tot autobuzul era supus unei torturi decibeloase. Sunt totuşi surprins de lumea care zice:” Eu nu ascult manele sau eu nu cânt manele”.FALS. Cei care zic că nu ascultă sau nu cântă manele defapt sunt manelişti înrăiţi. În România este la modă marginalizarea şi de aceea multă lume nu recunoaşte acest lucru. “Bă eşti manelar, nu te mai iau în oraş”, “Maneliştii sunt proşti,inculţi sau alte adjective răutăcioase” sau “ Asculţi manele?Eşti praf,varză sau retardat.” Păi cu aşa limbaj din partea celorlalţi cum să mai ai tupeu să zici că asculţi manele?  Eu mai cred că foarte mulţi dintre cei care îi condamnă pe manelişti nici măcar nu au ascultat vreodată o manea ci doar se lasă manipulaţi de marea majoritate.Totuşi asta nu înseamnă că trebuie să asculţi muzică la maxim în autobuz ci acasă la tine. Ruşinică domnului din filmuleţ.