Bonul fiscal- între mit şi adevăr



Evaziunea fiscală prezentă în Sibiu este la mare modă. Parcă sunt văzuţi cu ochi răi cei care nu o practică decât cei care o îndrăgesc. Acum că a venit căldura şi mai toată lumea a ieşit prin oraş, evaziunea fiscală a început să apară. Mă refer aici la micile afaceri cu porumb şi îngheţată. Am filmat atât o afacere cu porumb cât şi una cu îngheţată. La prima afacere, cu chin cu vai am primit bonul fiscal. Aici trebuie să menţionez că după ce am cerut bonul fiscal, am primit următoarea afirmaţie: “Îţi dau şi bon dacă vrei!”. Păi binenţeles că vreau bon şi datoria ta e să-mi dai şi fără să vreau. Auzi tupeu jegos, îţi dau dacă vrei. Aşa se întreabă? Şi dacă nu vreau, nu-mi dai sau cum? Apasă pe butonul prăfuit ON şi încearcă să-mi scoată un bon fiscal. Doar că din lipsa antrenamentului şi pură şmecherie domniţa “greşeşte”. Doar că greşeala nu a fost fără intenţie. Pe primul bon îmi scoate totalul de 7 lei, cât pentru două produse. Se gândea ea : “E oare de la fisc domnul?”:)) Astfel după ce şi-a făcut dovada că a dat bon fiscal clienţilor, a reuşit să-mi dea bonul. Zeci de persoane au cumpărat porumb în acea zi fără să li se dea bon fiscal. Oare nu de aceea o duce Românica aşa rău? Că fiecare fentează fiscul cum doreşte? Altă zi aceeiaşi afacere. Aleg porumbul şi zâmbesc larg. De după trotinetă o domniţă mă serveşte politicos. Îmi zice “Mersi mult” şi parcă mă împinge de la spate să plec. Îi zâmbesc din nou larg şi îi cer bonul fiscal. Secerată parcă de fulger, se apleacă şi butoneşte la aparatul ascuns  în trotinetă. Îmi dă bonul şi plec. Ruşine!!! Mănânc grăbit porumbul şi pornesc spre automatul de îngheţată. Acolo găsesc coadă mare (când nu e coadă acolo) şi mă poziţionez la rând. Aştept şi aştept iar într-un final ajung la vânzătoare. Comand îngheţata şi plătesc cei 3 lei. Primesc produsul şi întreb de bon.

EU-Bon fiscal daţi sau nu daţi?

Vânzătoarea- Nu (după ce se uită la mine cu o privire pierdută)

(HEHE, ce te uiţi la geanta mea că am ascuns legitimaţia de presă) ziceam în gândul meu

Tot vânzătoarea: AAAA în chioşc e casa de marcat şi acolo. Bate şefa seara bonurile!

Cummmmm? Adică mă pui să fac 10 metri pentru bonul fiscal? Şi cum adică le bate seara? De unde ştie ea cât ai vândut tu? Din 200 de clienţi doar 50 figurează ca au cumpărat? Cam aşa stă treaba. Şi nu e vorba doar de automatul acesta de îngheţată. Majoritatea practică acest lucru. Nici populaţia nu cere bonul fiscal. Dacă toţi ar cere bonul fiscal lucrurile ar merge din ce în ce mai bine. Banii aceia rezultaţi din procentul fiscului ar merge la stat iar economia ar creşte.