Multifuncţională umană: Citeşte,tastează,fumează şi un sandwich împachetează


Mă duceam liniştit spre casă când deodată computerul de bord mi-a semnalat o problemă destul de gravă. Îmi era extrem de foame şi nu mai era timp de amânat, aşa că am hotărât să întru într-un fel de fast-food. Aici aveau tot felul de mâncăruri şi chiar te atrăgeau cu un suc gratis la orice produs cumpărat. Totul bine şi frumos, am primit sandwich-ul şi m-am pus pe mâncat. Doar că la un moment dat îl văd pe angajat că îşi aprinde relaxat o ţigare şi că începe ba să citească ziarul ba să dea sms-uri la nu ştiu cine. Asta nu ar fi marea problemă dacă după ce ai terminat, te-ai spăla frumuşel pe mâini şi doar atunci să te reapuci să prepari altă comandă. Dar nuuuuu, aici totul este la standarde europene după cum vine: Aprinderea ţigaretei şi întreţinerea ei caldă, deschiderea ziarului, scoaterea telefonului din buzunar şi butonarea lui minute-n şir dar şi preluarea altei comenzi şi prepararea ei cu mâinile binenţeles murdare. Ştim bine că tastatura telefonului, ziarul sau ţigarea conţin foarte mulţi microbi care pot fi transferaţi uşor în produsele vândute. Dar ce contează atâta timp cât vânzarea merge şi ţigaretele din pachet scad drastic. Apoi, la doar două minute după ce şi-a terminat ţigarea a venit un  tip care cică a dat comandă de cinci sandwich-uri cu diferite componente doar că, ţârguiala de pe comandă nu se potrivea deloc cu cea din pungă. Astfel angajatul multifuncţional a rămas frumuşel cu marfa nevândută. Eeeee nu nu, nu e chiar aşa. A luat telefonul şi a sunat la aprovizionare şi a zis: “Zbăi nu mai aduşeţ ce v-am zâs. Am şinş pi care li vând eu”. Deci, prin urmare le vinde el cumva, e descurcăreţ băietu. Totuşi ruşine pentru faptul că afumă atât clienţii cât şi mâncarea pe care o vinde la oameni. Şi dacă zic că era şi moldovean o să îmi umpleţi blogul cu comentarii. Dar ăsta este adevărul.

Un fast food din Sibiu nu are preţurile afişate legal


Trecând rapid pe lângă un fast food, grăbit să prind ultimul autobuz, observ că acel magazin nu are preţurile afişate pe geam aşa cum prevede legea.Renunţ la autobuz şi încep să filmez, mă duc la vânzătoarea care închidea repede repede. O întreb politicos :”Nu sunt preţurile afişate aicia?” “Ba da dar acolo pe listă, daaaa îi închis”. Helllo atunci femeie de ce ai mai umplut un geam întreg cu :”Cartofi prăjiţi…lei, ceafă de porc….lei, hamburger….lei, etc….lei. Pe o foaie anexă erau afişate preţurile produselor pe care le vindea dar cu scris mic. Când am întrebat de ce nu le are afişate pe sticlă şi dacă ele nu sunt acolo pentru derutarea clientului ea a zis: Daaa, să derutăm clienţii.Tipa era foarte revoltată de ce o luam eu la rost cu preţurile şi că pe geam doară scrie LEI şi totul e ok. Eu nu mă las şi îi zic: ” Păi cum?Câţi lei vrem noi?Venim cu un marker şi scriem 2 lei?”. Doar că legea H.G. nr. 947/2000 spune aşa :

“Responsabilitatea indicării preţului revine vânzatorului. O primă regulă este aceea ca preţul de vânzare si preţul pe unitatea de măsură se exprimă în lei.” Aici la fast food, legea este respectată deoarece toate preţurile au doar lei:)) nu şi numeral. TARE.

“Preţul de vânzare şi preţul pe unitatea de măsură se indică într-o formă clară, lizibilă şi uşor de identificat. “

Adică nu se admite scrisul minuscul sau cel indeşcifrabil care poate să ascundă un adaos comercial. Prin faptul că tu nu afişezi preţurile cu scris mare pe geam exact în dreptul produsului înseamnă că ai ceva de ascuns şi ai pus adaos calumea la produse. Dar lumea este prea grăbită şi flămândă ca să observe adevărata faţă a confuziei. Eşti confuz plăteşti. Spune nu preţurilor făcute pe loc.