Ajuns în holul facultăţii , constat cu mirare că fotografia realizată de mine e afişată pe perete. WOW, zic în gândul meu. Lăngă fotografie, două fete lăudau autorul şi copilul, făcăndu-i drăgălaşi şi frumuşei. Se refereau la copil, logic. Mă duc spre ele şi mă prezint ca autorul fotografiei. Mă felicită şi îmi cer id-ul de mess. După ce le-am dat id-ul , le-am zis că am un blog. Le dau adresa şi le îndemn să se aboneze.
Dacă nu te-ai împiedicat nici măcar o dată de vreo dală ieşită din pavaj înseamnă că ai trecut degeaba prin Sibiu. Cred că nu este sibian sau turist care să nu îşi fi „mângâiat” degetele de la picioare de o astfel de dală. O dată i-am tras din greşeală un şut atât de tare încât nu mai ştiam nici cum mă cheama iar în altă zi mi-a „adormit” papucul. Cum a adormit? Simplu, a început să „caşte” ca nesimţitul. În prima fază am dat vina pe primărie că no, ea nu are grijă de pavaj, nu le repară, pune materiale de proastă calitate, bla bla, până ieri. Trecând prin Piaţa Mare am observat un copil de vreo şase ani care pur şi simplu trăgea puternic de dale şi le scoate. Ce era în mintea lui habar nu am dar îngrijorător a fost comportamentul nepăsător al bunicului. Doar la vederea camerei de filmat acesta merge grăbit şi foarte autoritar către copil şi îl opreşte din excavat. Se vede în poze ce pagube a făcut pavajului iar dalele scoase sunt numai bune de dat cu picioarele în ele. Au picioru şi păpucu. Mama ei de Românie.Nu păstrăm, nu avem.
Când ţi se spune că ai capul pătrat nu te supăra, nu eşti singurul care are capul aşa. Este şi cazul unui copil din Sibiu, care şi-a pus drept cască de protecţie o cutie de carton. Şi cum mergea el aşa mândru pe stradă, îl zăresc şi-l trag în chip. Nu fac nici o aluzie la inteligenţa copilului sau la alte chestii, chiar nu am nimic cu el. Dar mi-a plăcut modul lui de a se juca cu acea cutie. Era extrem de şod şi comic cu casca lui colţuroasă. Poate copilul se visa prezentator tv iar cutia juca rolul televizorului. Deci iată că putem avea cap pătrat cu mintea-n colţuri. Este valabil pentru toată lumea iar cei care chiar au un asemenea cap le sugerez să-şi cumpere o pilă. Baftă la pilit şi rotunjit coţuri.
Parcă lumea a luat-o razna, nimeni nu mai respectă legea şi nici bunul simţ. Este vorba astăzi despre un mic cocalar în devenire care preocupat de afacerile lui importante, stă şi vorbeşte minute în şir la super bengosul lui telefon. “Allooo, mamă zi ceva către mine ca şi cum aş fi o personalitate ca să mă audă fetiţele de prin parc că sunt mare ciumeg” “Da da, la ora şapte ne întâlnim şi semnam actele, bine domnule director al companiei “Cocalar Research”.Doar că cu cealaltă mână are grijă să “sufoce” hinta în toate părţile. Lanţurile de susţinere ale deinuşului sunt răsucite până la epuizare de micul cocalar care aproape primeşte o hintă în gură cadou. Văzând că nu-i de joacă cu asemenea forţe de torsiune, se hotărăşte într-un final să elibereze lanţurile. Era aşa de entuziasmat de efectul răsucirii încât parcă se vedea într-un elicopter sau într-o navetă spaţială. Dacă a terminat joaca cu o hintă, imediat a trecut la alta astfel a monopolizat parcul de joacă. Copii care au dorit să se dea în leagăm au trebuit să aştepte până ce “cocalarobiznimenul” a terminat de torturat aparatele din parc.
Mi-am petrecut copilăria înconjurat de maşinuţe şi biciclete jucându-mă cu ele cu mare drag dar se pare că în ziua de astăzi aceste lucruri sunt demodate. Odată cu apariţia programelor şi a desenelor din ce în ce mai violente iată că asistăm la un tineret foarte violent. Violenţa transmisă prin desene şi filme este pusă apoi în practică de copii.Un caz din România: “Un frate şi-a înjunghiat sora de patru ani curios să vadă dacă aceasta se ridică ca şi-n film. Astăzi vă prezint un băiat şi o fată care se joacă de-a “emo escape”.Cum e jocul asta? Simplu, eu te leg tare, tu scapi, eu iară te leg mai tare şi tu tot scapi iar eu mă întreb cum naiba ai reuşit. Nu condamn joaca lor dar poate astăzi o legi de mână iar mâine de gât. La un moment dat băiatul strânge atât de tare încât fata urlă de durere dar ce contează, distracţie să fie. Părinţii trebuie să îşi supravegheze copilul ca să vadă cu cine iasă, ce se joacă şi ce pericole întâmpină.Până pe la liceu eu nici nu ştiam înjurături iar acuma un kaka maka de patru ani te injură şi te scuipă cum e mai urât. Îţi e şi frică să nu-i faci pe plac că poate te alegi cu un set de înjurături sau cu un urlet demenţial. Voi ce credeţi?Este mai violent tineretul din ziua de astăzi?Eu aşa cred.
La un magazin oarecare (nu are rost să-i dau numele că la toate găsim aceeaşi problemă) este lipit pe usă următorul afiş: “Nu vindem minorilor! Produse din tutun şi alcool Conform legii bla bla nu contează că noi tot vindem” Stăteam eu liniştit la rând când deodată apare o fătucă de maxim şase ani să cumpere bere. Zic hai să văd dacă o serveşte că no cică nu e voie să se vândă alcool sau tutun minorilor. Cumpăr şi încep să mă uit pierdut prin jur trăgând un pic de timp având telefonul pe recording poate poate o serveşte cu râvnita bere. Ce doriţi domnişoara? O sticlă de bere Goldenbrau .Îi zice totalul, fătuca plăteşte şi pleacă liniştită cu berea. Este un exemplu nasol dintre sutele care se găsesc în toată ţara. Nicăieri nu se respectă legea şi lumea nu se gândeşte decât la profit. Ce o doare capu pe vânzătoare că copilul e minor atâta timp când îşi vinde marfa? Ce contează că un copil de 13 ani e “mort de beat” printre blocuri din moment ce ea primeşte steluţe aurite pentru „cea mai profesionistă vânzătoare cu cele mai mari vânzări săptămânale”. În America au introdus nişte “tonomate” care dacă nu bagi buletinul şi suflii în muştiuc nu îţi dă alcool. Trebuie să nu fi băut şi să ai peste 21 de ani. Oriunde în lume se pune un mare accent pentru siguranţa minorilor şi protecţia consumatorului. La noi oricine cumpără de la tutun sau alcool până la cine ştie ce minuni fără să fie oprit de nimeni. Cică nimeni nu e mai presus de lege dar văd că legea cam arde în cazanele iadului aşa de adânc a căzut.Vânzătoarea văzându-mă că mă tot învârt pe acolo, simţindu-se cu musca pe căciulă mă întreabă :”Mai doriţi ceva?” Nu nu mulţumesc.:)) Ruşine vânzătoarei.
Ninjakid este un copil despre care o să vă vorbesc astăzi. Mă aflam pe banca din faţa blocului împreună cu încă doi prieteni când apare în peisaj un copil neastâmpărat. Acest ninjakid se credea killer plătit și super forţos. Avea niște talente și scheme în el de mureai de râs, nu te mai puteai opri din râs, ce să mai vorbim de ţinutul telefonului drept în mână. Ninjakid-u era cam la zece metri de mama lui dar asta nu prea conta, el era eroul care se bătea cu zmeul. Fuji,kiju,tufu,pumu,bum,bum tot așa striga săracul ninjalău ameninţând pe toată lumea din jur cu schemele lui mortale. A început la un moment dat să dea cu picioarele într-o balustradă crezând că e malefică.Cred:)) Doar când scumpa lui mămică a văzut camera de filmat a început să strige la el să se astâmpere. Nu prea avea ea treabă cu ce făcea copilul, fiind mult mai interesată de bârfele spuse de o presupusă prietenă. Cine vrea să inveţe niște mișcări de la ninjakid?Hai Hai cu tupeu!!!
Îmi cer scuze public în legătură cu actualizarea blogului, nu am prea avut timp de el dar promit că o să revin în forţă.Astăzi o să vă povestesc despre inconştienţa unei mămici care şi-a lăsat copilul să se joace chiar pe linia ferată. După o mini-vacanţă de vreo 4 zile era şi timpul să mă întorc la Sibiu.Iau autobuzul liniştit până în Sebeş şi ajung în gară pe la ora 16.Trenul trebuia să vină la 16:5 dar un copil se juca pe linia ferată liber şi nestingherit.Ba se punea cu fundul pe linie, ba căuta ceva cu un băţ printre linii, ba făcea echilibristică sau ce supărarea îi mai trecea prin căpuşorul lui.Important este faptul că mama lui era chiar lângă el şi nu i-a zis că nu e voie să se joace acolo, că ar putea să se lovească sau Doamne fereşte să fie lovit de tren.Nuuuu, ca şi recompensă la isprava fiului, femeia intră şi ea în joc mutându-şi fizicul pe linia ferată.Acum sunt amândoi fericiţi, se credeau în filmul cu Superman când încerca să oprească trenul.Dar ce lipseşte?AAAAA, trenul care intra grăbit în staţie şuierând din toate trompetele.Doar atunci mămica şi-a luat fiul de mânuţă şi au urcat pe peron.Dacă acel copil este lăsat să se joace pe linia ferată şi nu îi este explicat că nu e bine şi că e periculos, când o să fie nesupravegheat unde credeţi că o să se joace?Cum cum, între linii?CORECT
Ajuns în holul facultăţii , constat cu mirare că fotografia realizată de mine e afişată pe perete. WOW, zic în gândul meu. Lăngă fotografie, două fete lăudau autorul şi copilul, făcăndu-i drăgălaşi şi frumuşei. Se refereau la copil, logic. Mă duc spre ele şi mă prezint ca autorul fotografiei. Mă felicită şi îmi cer id-ul de mess. După ce le-am dat id-ul , le-am zis că am un blog. Le dau adresa şi le îndemn să se aboneze.
Când ţi se spune că ai capul pătrat nu te supăra, nu eşti singurul care are capul aşa. Este şi cazul unui copil din Sibiu, care şi-a pus drept cască de protecţie o cutie de carton. Şi cum mergea el aşa mândru pe stradă, îl zăresc şi-l trag în chip. Nu fac nici o aluzie la inteligenţa copilului sau la alte chestii, chiar nu am nimic cu el. Dar mi-a plăcut modul lui de a se juca cu acea cutie. Era extrem de şod şi comic cu casca lui colţuroasă. Poate copilul se visa prezentator tv iar cutia juca rolul televizorului. Deci iată că putem avea cap pătrat cu mintea-n colţuri. Este valabil pentru toată lumea iar cei care chiar au un asemenea cap le sugerez să-şi cumpere o pilă. Baftă la pilit şi rotunjit coţuri.
FURIOS4YOU NEWS&FUN 