Nu pot să nu scriu despre idioţenia oamenilor prezenţi la evenimentul cultural Sibiu Bookfest. Ar însemna să tac, să închid ochii, să trec nepăsător şi totodată să nu vă povestesc toate întâmplările ce le-am trăit. În acest articol o să vă povestesc despre întâmplarea cu bicicleta, cum placa ea lumea pe culoar şi cum proprietarul a avut totuşi tupeu să zică: “De ce faci poze?”. Pentru că eşti bou? E o întrebare nu o afirmaţie. Sunt atâtea de povestit şi atâtea de memorat încât ar trebui să vă “omor” cu aceeleaşi cuvinte, Sibiu Bookfest. Astfel să revin la întâmplarea cu bicicleta. În cadrul evenimentului (nu-i mai zic numele) au existat perioade în care am stat pur şi simplu pe scaun, căutând o reţea de wireless cu un internet modest (nu am avut noroc) şi alte perioade în care clienţii stăteau la coadă, cu zeci de cărţi în braţe. Printre vizitatorii grăbiţi, şi-a făcut apariţia un ciclist. Nu era singur ci cu bicicleta din dotare. Bicicletă pe care, din respect pentru ceilalţi vizitatori, şi-o putea lăsa afară. True? Degeaba, el vroia neapărat ca bicicleta să-şi aleagă şi ea o carte, poate ceva sf sau poate ceva mai hard. Astfel el se strecoară printre zecile de oameni deja prezenţi în cortul din Piaţa Mică. Începe să-şi facă loc prin mulţime, datorită ghidonului care placa abdomenele fiinţelor care din întâmplare, au avut tupeul să fie prezente la eveniment în timpul cantonamentului prea marelui ciclist mondial. Foarte tare frate, mai trebuia doar puţină nesimţire şi poate te apucai de pedalat. Helloo, e târg de carte, nu întâlnirea cicliştilor anonimi sau mai ştiu eu ce eveniment “pedalifer”. Astfel dacă vezi că nu ai spaţiu, lasă-ţi cadrul împreună cu roţile alea dublu “jentate” afară. Aşteptăm totuşi (o blondă poate) să vină în ultima zi de târg, cu motocicleta sau poate chiar cu maşina. Hai măi că e la modă. Veniţi?
P.S: Cine a zis că românii nu au bani, e un prost mare cât cerul. Cum să nu aibă bani când îţi cumpără o carte de 5-10 lei şi îţi dă o bacnotă de 100 sau de 200 lei. Îi ceri mărunt şi zice “nu am”, râzând cu încă 5-6 milioane în mână. Şi nu sunt puţine cazurile, ba chiar peste 80% din vânzări s-au realizat cu bani de 50,100 şi 200 lei. Au existat cazuri în care omul a cumpărat o carte cu 80 de lei, dar atunci e ok dacă îţi dă 100 lei. Nu?
P.S1: M-am întins cu P.S-ul până la bara de start a windows-ului. Îmi cer scuze.