Hai Liviu Puţă: Şapte nopţi şi şapte zile bateria mult mă ţine


Şapte nopţi şi şapte zile bateria mult mă ţine şi autobuzul nu mai vine au au durerea mea ce mă fac cu ea. Aşa sună câteva din cuvintele rostite de un manelist înrăit. Să nu se înţeleagă greşit, nu discriminez pe nimeni şi nu mă interesează dacă am sau nu prieteni manelişti. Ceea ce mă interesează este caracterul şi prietenia lor. Aşa că eu sunt iritat doar de nesimţirea şi nonşalanţa cu care anumiţi oameni (cocalari) pun muzică de pe telefon, fix în mijloacele de transport în comun. Helloooo, ai auzit cumva vreodată în viaţa ta de căşti pentru telefon? Dacă te mai văd o dată în autobuz ascultând muzică (manele ) la maxim promit că îţi cumpăr o pereche de căşti. Lumea binenţeles că era scârbită de muzica ascultată şi îl “împuşca” din priviri dar degeaba. „Dj….put the music louder” se auzea de la o voce şoptită şi divină. Astfel personajul nostru foarte bine îmbrăcat: o geacă de piele din fund de elefant, un ceas şmecheros cu cadran mare şi nişte filme închiriate cu ……… asculta de zori manele. Astfel telefonul din dotarea a devenit brusc o boxă de discotecă şi tot autobuzul era supus unei torturi decibeloase. Sunt totuşi surprins de lumea care zice:” Eu nu ascult manele sau eu nu cânt manele”.FALS. Cei care zic că nu ascultă sau nu cântă manele defapt sunt manelişti înrăiţi. În România este la modă marginalizarea şi de aceea multă lume nu recunoaşte acest lucru. “Bă eşti manelar, nu te mai iau în oraş”, “Maneliştii sunt proşti,inculţi sau alte adjective răutăcioase” sau “ Asculţi manele?Eşti praf,varză sau retardat.” Păi cu aşa limbaj din partea celorlalţi cum să mai ai tupeu să zici că asculţi manele?  Eu mai cred că foarte mulţi dintre cei care îi condamnă pe manelişti nici măcar nu au ascultat vreodată o manea ci doar se lasă manipulaţi de marea majoritate.Totuşi asta nu înseamnă că trebuie să asculţi muzică la maxim în autobuz ci acasă la tine. Ruşinică domnului din filmuleţ.

Cum să iei ţeapă cu biletul de autobuz


Mă deplasam cu autobuzul spre centrul oraşului când la o anumită staţie se urcă nişte şcolari. Aveau maxim 12-13 ani şi erau porniţi pe făcut glume. Astfel au băgat în aparatul de compostat bilete un bon fiscal primit de la magazin. Seria a fost imprimată iar acum aşteptau o posibilă victimă. Peste vreo două staţii urcă o bătrânică iar copii îi întind biletul. Ei nu ştiau că pensionarii au gratuit pe autobuz şi de aici a pornit tot spectacolul. Bătrânica neavând ce să facă cu el l-a pasat la o domnişoară care era pe punctul de a valida biletul. Domnişoara mulţumeşte politicos şi se gândea în sine ce afacere bună a făcut, o economie de 1.5 lei. Dar bucuria nu a durat mult şi a venit controlul, cerând toate biletele la verificat. Când au pus mâna pe „bilet” au văzut că este defapt bon fiscal şi că domnişoara nu şi-a achitat călătoria. Au poftit-o jos din autobuz unde i-au dat o amendă de 20 de lei. Aşa că nu mai luaţi biletele “cadou” de la anumiţi călători pentru că poate să fie o mare ţeapă.

Ciocan pentru spart geamul auto în caz de urgenţă (model românesc)


Ştiaţi că fiecare autobuz sau microbuz este obligat să aibă minim trei ciocănele pentru spart geamul în caz de urgenţă?Ei bine vă zic eu, daaaaaaaaaaaaaa, sunt obligaţi prin lege. Dar nu orice ciocănoi ci unul special care are unul sau două (depinde de model) capete cu bobiţă de diamant. Acea bobiţă are rolul de a sparge repede geamul fără prea mare efort.Avantajul lui este acela că atunci când loveşti geamul print-o lovitură uşoară, mâna nu trece prin geam riscând să te tai în cioburi. Dar iată că din cauza crizei o anumită firmă de transport a implementat “ciocănelul românesc” compus dintr-o coadă sexy din lemn şi o ditamai ghiulea de fier. Vă daţi seama ce bucată zdravănă trebuie să-i daţi geamului? Astfel inerţia mâinii va face ca aceasta să depăşească geamul spart riscând astfel să vă tăiaţi în cioburi. Vedeţi şi voi în următoarele filmuleţe diferenţa dintre ciocane. În caz de pericol cu care ciocan credeţi că pasagerii unui autobuz ar scăpa?

Ciocan românesc

Ciocan omologat special destinat autobuzelor

Limbobabetron


Într-o zi cu soare mergeam eu liniştit spre facultate, mă duc să iau autobuzul dar în staţia de autobuz era un babalâc care stătea tot timpul cu limba scoasă şi mişca de ea asemenea unui şarpe.Scot telefonul şi mă apuc de făcut poze, am făcut în jur de zece poze până să îmi iasă una super.Nu vroiam nici să mă vadă că îi fac poză că atunci sigur şi-o băga în gură.Toţi trecătorii se minunau de limba moşului iar eu am şi explicaţia acestui fenomen neobişnuit.Omul a fost la viaţa lui un lingău, un pupincurist-şefist sau o limbă-n ploaie.Într-un final limbosul îşi retrage arma din dotare şi se urcă în autobuz iar eu după el, ce era să fac?să aştept alt autobus?Eram foarte curios să văd dacă mai scoate limbocul afară din carcasă.Ciudată creatură

limbobabetron
limbobabetron