Şapte nopţi şi şapte zile bateria mult mă ţine şi autobuzul nu mai vine au au durerea mea ce mă fac cu ea. Aşa sună câteva din cuvintele rostite de un manelist înrăit. Să nu se înţeleagă greşit, nu discriminez pe nimeni şi nu mă interesează dacă am sau nu prieteni manelişti. Ceea ce mă interesează este caracterul şi prietenia lor. Aşa că eu sunt iritat doar de nesimţirea şi nonşalanţa cu care anumiţi oameni (cocalari) pun muzică de pe telefon, fix în mijloacele de transport în comun. Helloooo, ai auzit cumva vreodată în viaţa ta de căşti pentru telefon? Dacă te mai văd o dată în autobuz ascultând muzică (manele ) la maxim promit că îţi cumpăr o pereche de căşti. Lumea binenţeles că era scârbită de muzica ascultată şi îl “împuşca” din priviri dar degeaba. „Dj….put the music louder” se auzea de la o voce şoptită şi divină. Astfel personajul nostru foarte bine îmbrăcat: o geacă de piele din fund de elefant, un ceas şmecheros cu cadran mare şi nişte filme închiriate cu ……… asculta de zori manele. Astfel telefonul din dotarea a devenit brusc o boxă de discotecă şi tot autobuzul era supus unei torturi decibeloase. Sunt totuşi surprins de lumea care zice:” Eu nu ascult manele sau eu nu cânt manele”.FALS. Cei care zic că nu ascultă sau nu cântă manele defapt sunt manelişti înrăiţi. În România este la modă marginalizarea şi de aceea multă lume nu recunoaşte acest lucru. “Bă eşti manelar, nu te mai iau în oraş”, “Maneliştii sunt proşti,inculţi sau alte adjective răutăcioase” sau “ Asculţi manele?Eşti praf,varză sau retardat.” Păi cu aşa limbaj din partea celorlalţi cum să mai ai tupeu să zici că asculţi manele? Eu mai cred că foarte mulţi dintre cei care îi condamnă pe manelişti nici măcar nu au ascultat vreodată o manea ci doar se lasă manipulaţi de marea majoritate.Totuşi asta nu înseamnă că trebuie să asculţi muzică la maxim în autobuz ci acasă la tine. Ruşinică domnului din filmuleţ.