Multifuncţională umană: Citeşte,tastează,fumează şi un sandwich împachetează


Mă duceam liniştit spre casă când deodată computerul de bord mi-a semnalat o problemă destul de gravă. Îmi era extrem de foame şi nu mai era timp de amânat, aşa că am hotărât să întru într-un fel de fast-food. Aici aveau tot felul de mâncăruri şi chiar te atrăgeau cu un suc gratis la orice produs cumpărat. Totul bine şi frumos, am primit sandwich-ul şi m-am pus pe mâncat. Doar că la un moment dat îl văd pe angajat că îşi aprinde relaxat o ţigare şi că începe ba să citească ziarul ba să dea sms-uri la nu ştiu cine. Asta nu ar fi marea problemă dacă după ce ai terminat, te-ai spăla frumuşel pe mâini şi doar atunci să te reapuci să prepari altă comandă. Dar nuuuuu, aici totul este la standarde europene după cum vine: Aprinderea ţigaretei şi întreţinerea ei caldă, deschiderea ziarului, scoaterea telefonului din buzunar şi butonarea lui minute-n şir dar şi preluarea altei comenzi şi prepararea ei cu mâinile binenţeles murdare. Ştim bine că tastatura telefonului, ziarul sau ţigarea conţin foarte mulţi microbi care pot fi transferaţi uşor în produsele vândute. Dar ce contează atâta timp cât vânzarea merge şi ţigaretele din pachet scad drastic. Apoi, la doar două minute după ce şi-a terminat ţigarea a venit un  tip care cică a dat comandă de cinci sandwich-uri cu diferite componente doar că, ţârguiala de pe comandă nu se potrivea deloc cu cea din pungă. Astfel angajatul multifuncţional a rămas frumuşel cu marfa nevândută. Eeeee nu nu, nu e chiar aşa. A luat telefonul şi a sunat la aprovizionare şi a zis: “Zbăi nu mai aduşeţ ce v-am zâs. Am şinş pi care li vând eu”. Deci, prin urmare le vinde el cumva, e descurcăreţ băietu. Totuşi ruşine pentru faptul că afumă atât clienţii cât şi mâncarea pe care o vinde la oameni. Şi dacă zic că era şi moldovean o să îmi umpleţi blogul cu comentarii. Dar ăsta este adevărul.

Grăunţe date cu multă dragoste unor porumbei


Iată că nu toată lumea este egoistă ci dimpotrivă foarte darnică. Trecând prin Piaţa Mare am surprins un individ care arunca din două plase grăunţe pentru porumbei. Vă daţi seama ce deliciu,ce masă boierească pe capul porumbeilor dar şi ce satisfacţie nemărginită a avut omul acela? Nu-i păsa de lumea din  jur, nu-i păsa de nimeni şi de nimic. Singurul lui scop era acela de a hrăni înaripatele. La prima vedere lume judecă greşit crezând că este vreun “freacky man” sau un om care nu are ce face cu banii.Dar dacă analizăm atent imaginile vedem defapt străduinţa lui şi respectul pentru aceste animale. Prima dată şi eu am crezut că acel om a cumpărat din propria agoniseală acele grăunţe dar după vreo trei zile mi-am adus aminte de filmarea care stătea bine merci pe cardul camerei video. Am zis :”Ce naiba, hai să aflu mai multe despre acel om sau cel puţin despre acţiunea făcută de el”. Pac ţac câteva telefoane şi gata, am aflat ce vroiam să ştiu. Omul era angajat de primărie ca să hrănească porumbeii tocmai pentru că ei constituie un punct de atracţie turistică.Deci este în avantajul nostru şi al economiei locale ca să avem grijă de sănătatea şi locaţia porumbeilor. Dacă nu-i hrănim ei vor pleca iar dacă ei vor pleca turiştii nu vor avea ce fotografia. Este simplu, este un fel de lanţ trofic unde totul se leagă perfect iar dacă o etapă dispare totul se năruie.Aşa că dacă treceţi prin Piaţa Mare sau pe oriunde în România aveţi grijă de animalele care vă înconjoară. Dacă sunteţi atenţi când hrăniţi un animal veţi vedea cum comportamentul lui se schimbă şi îţi va mulţumi în felul lui.