Bonul fiscal- între mit şi adevăr



Evaziunea fiscală prezentă în Sibiu este la mare modă. Parcă sunt văzuţi cu ochi răi cei care nu o practică decât cei care o îndrăgesc. Acum că a venit căldura şi mai toată lumea a ieşit prin oraş, evaziunea fiscală a început să apară. Mă refer aici la micile afaceri cu porumb şi îngheţată. Am filmat atât o afacere cu porumb cât şi una cu îngheţată. La prima afacere, cu chin cu vai am primit bonul fiscal. Aici trebuie să menţionez că după ce am cerut bonul fiscal, am primit următoarea afirmaţie: “Îţi dau şi bon dacă vrei!”. Păi binenţeles că vreau bon şi datoria ta e să-mi dai şi fără să vreau. Auzi tupeu jegos, îţi dau dacă vrei. Aşa se întreabă? Şi dacă nu vreau, nu-mi dai sau cum? Apasă pe butonul prăfuit ON şi încearcă să-mi scoată un bon fiscal. Doar că din lipsa antrenamentului şi pură şmecherie domniţa “greşeşte”. Doar că greşeala nu a fost fără intenţie. Pe primul bon îmi scoate totalul de 7 lei, cât pentru două produse. Se gândea ea : “E oare de la fisc domnul?”:)) Astfel după ce şi-a făcut dovada că a dat bon fiscal clienţilor, a reuşit să-mi dea bonul. Zeci de persoane au cumpărat porumb în acea zi fără să li se dea bon fiscal. Oare nu de aceea o duce Românica aşa rău? Că fiecare fentează fiscul cum doreşte? Altă zi aceeiaşi afacere. Aleg porumbul şi zâmbesc larg. De după trotinetă o domniţă mă serveşte politicos. Îmi zice “Mersi mult” şi parcă mă împinge de la spate să plec. Îi zâmbesc din nou larg şi îi cer bonul fiscal. Secerată parcă de fulger, se apleacă şi butoneşte la aparatul ascuns  în trotinetă. Îmi dă bonul şi plec. Ruşine!!! Mănânc grăbit porumbul şi pornesc spre automatul de îngheţată. Acolo găsesc coadă mare (când nu e coadă acolo) şi mă poziţionez la rând. Aştept şi aştept iar într-un final ajung la vânzătoare. Comand îngheţata şi plătesc cei 3 lei. Primesc produsul şi întreb de bon.

EU-Bon fiscal daţi sau nu daţi?

Vânzătoarea- Nu (după ce se uită la mine cu o privire pierdută)

(HEHE, ce te uiţi la geanta mea că am ascuns legitimaţia de presă) ziceam în gândul meu

Tot vânzătoarea: AAAA în chioşc e casa de marcat şi acolo. Bate şefa seara bonurile!

Cummmmm? Adică mă pui să fac 10 metri pentru bonul fiscal? Şi cum adică le bate seara? De unde ştie ea cât ai vândut tu? Din 200 de clienţi doar 50 figurează ca au cumpărat? Cam aşa stă treaba. Şi nu e vorba doar de automatul acesta de îngheţată. Majoritatea practică acest lucru. Nici populaţia nu cere bonul fiscal. Dacă toţi ar cere bonul fiscal lucrurile ar merge din ce în ce mai bine. Banii aceia rezultaţi din procentul fiscului ar merge la stat iar economia ar creşte.

Plătim ca să mergem pe întuneric – Ca să vezi pe unde păşeşti trebuie să apeşi ca nebunul pe butoane


Deşi este incredibil şi de neimaginat, locuitorii unui bloc din Oraşul Cugir plătesc pentru întunericul de pe casa scărilor. Cum este posibil?Simplu. Deşi plătesc lunar 1.5 leu, nu au tot timpul lumină pe coridorul blocului riscând să cadă şi chiar să greşească etajul. Totul se rezumă la o posibilă uzură sau defecţiune a dispozitivului care cuplează sau decuplează curentul. Astfel locatarii sunt nevoiţi să coboare/urce scările cu lanterne, telefoane mobile,lumânări sau cu alte dispozitive a căror lumină „palidă” e foarte utilă. Şi pentru că lumea ştie că nu vorbesc aiurea şi chiar documentez diferitele probleme, am filmat o tentativă de a “aprinde” becurile din bloc. Mare mi-a fost mirarea să constat că apăs inutil pe fiecare buton la rând, fără nici un rezultat binenţeles. După multe încercări am reuşit să pornesc instalaţia de iluminat şi am zâmbit satisfăcut. Dar marea întrebare e: De ce nu se face nimic pentru rezolvarea problemei? Să fie lumea chiar atât de indiferentă? Sau oare nu a sesizat nimeni problema din cauză că se culcă la ora 19? Am întrebat câţiva vecini despre această problemă. Iată declaraţile:
“Nu mai merge bine de câteva luni, îmi este frică să mai cobor scările seara. Nimeni nu face nimic pentru binele nostru”
“Administratorul blocului ar trebui să se intereseze şi să rezolve problema. De aceea l-am ales ca să aibă grijă de bloc. Dacă e o piesă defectă nu e problema aşa mare, punem toţi bani şi o cumpărăm”
“E greu, luminile se aprind după multe încercări. De multe ori renunţ să mai apăs şi urc încet încet pe scări. Poate poate nu cad. Azi nu, mâine nu, dar într-o zi tot o să cad. Sper să se rezolve curând.”
Am mers la compania de electricitate ca să cer o explicaţie pentru aceast necaz al oamenilor. Iată cum s-au „spălat” pe mâini:
“Treaba noastră e până la contor. De la contor încolo e grija locatarilor. Chemaţi un electrician autorizat.”

VIDEO INCREDIBIL: Dacă nu cumperi de minim 50 de lei, nu poţi plăti cu cardul


Cum să ceri politicos cedarea locului în autobuz


Povestea de astăzi s-a petrecut într-un autobuz Tursib, implicând un cocabăb şi doi cocaboys. Mai pe scurt putem afirma că a fost o răfuială între două clanuricocălăreşti. Fiind ora 14:00, autobuzul era arhiplin de călători iar un cocabăb pe care-l lăsau picioarele, a încercat disperat să-şi găsească un scaun confortabil. Doar că în loc să ceară politicos ca cineva să-i cedeze scaunul, el trece direct la strigăte şi încruntări. Doi tinero-cocalaro-boys care erau aşezaţi legal, cu bilet înregistrat, s-au simţit foarte deranjaţi de tonul cocabăbului. Recunosc că şi eu aş fi fost iritat de tonul cocabăbului şi nu i-aş fi cedat locul. Dacă mă rogi frumos ţi-l cedez cu cel mai mare drag. Dacă nu, stai în picioare. După ce cocabăbu face scandal ca la uşa cortului (păcat că nu am pornit camera mai repede) tot el face pe victima. Nici cocaboii nu dau în retragere şi-l întreabă retoric: “Eu cred că dumneavoastră aveţi chef de ceartă,aşa-i?” ,“Cred că-l mâncă botu, nu?”,” Dă-i mă una-n bot”. Când aude cocabăbu aceste cuvinte îşi dă rapid un shutdown la sistem şi coboară din autobuz. Bucuros că a scăpat de furia duşmanilor, pleacă bucuros spre alt autobuz, poate poate reuşeşte să intimideze pe cineva. RUŞINE

Nu-i prost cine cere, îi prost cine dă


O să vă povestesc astăzi cum am plătit eu 8 lei în loc de 4. Adică mai pe româneşte dublu faţă de cât făcea călătoria. Totul a început într-un taxi de la firma 953, care au scris pe maşină “De o viaţă împreună”. Păi binenţeles că de o viaţă împreună, că la cât ocoliţi clienţii, pfff, îi apucă bătrâneţea şi tot nu ajung la destinaţie. Să vă zic şmecheria lor. Deci, le zici unde să te ducă, dacă eşti deştept le mai dai şi două puncte intermediare şi porneşti. Doar că pe drum, şoferul o ia pe tot felul de străzi ocolitoare, se învârte în cerc sau chiar merge pe traseul cel mai lung. De ce? Păi tu, client onest şi plătitor, eşti taxat la la kilometru. Iar altă fază care eu nu o înţeleg, de ce eşti taxat cu aproape 2 lei pentru pornire din moment ce acum, iarna, mai toate taxiurile au deja motorul pornit. Sau să fie din cauza că la plecare, roţile se învârt puţin în gol din cauza gheţii şi se rod? Ciudat!!! Bun, iau deci taxiul, îi zic destinaţia şi începe tipul să ma ducă pe nu ştiu unde, să ocolească tot felul de “obiective turistice”. Am vrut la un moment dat să-i zic: “Auzi nea taxibulist, eu am zis să mă duci la ….. nu să faci turul oraşului”. Aşa că am pornit reportofonul şi mi-am pregătit replica. Când a auzit taxibulistul că am tupeu şi îi dau peste nas că de ce a vrut să facă şi el 4 lei din şmecherie, repede mi-a întors vorba convingându-mă că dacă o lua pe la piaţă era mult mai lung drumu. Era mai lung pe naiba, că dacă o lua pe acolo, în 200 de metri eram la destinaţie. Asta e România. “The land of circle” :)) Ia comparaţi un pic traseele


TUTORIAL: Capu meu minte nu are dar am laptop la picioare


TUTORIAL de agăţat foarte util. Merge garantat. Subiectul de astăzi este despre “tri fişori” care s-au urcat în trenul Vinţu de Jos-Sibiu cu gândul de a agăţa cât mai multe domnişoare. Astfel la această manevră nu se mai folosesc cuvinte frumoase sau discuţii plăcute care ajung uşor uşor la cererea unui număr de telefon sau la un id de mess. Nuuu, acum e la modă să urci în tren cu un laptop, să-l scoţi de faţă cu toată lumea şi să te mândreşti cu bijuteria. Aceşti “tri fişori” au scos laptopul din dotare pentru a le impresiona pe domnişoarele de alături. Astfel au început să pună muzică tare şi chiar să transforme trenul într-o cinema mobilă. Doar că fiind “tri fişori” nu puteau vedea bine filmul iar unul dintre ei trebuia să se sacrifice de dragul fetelor. Astfel a luat laptopul şi a început să-l ţină proptit de rama geamului. Doar că nu vizionarea filmului era importantă ci impresionarea domnişoarelor. Binenţeles că mă “tăvăleam” pe jos când vedeam că acele domnişoare îşi vedeau liniştite de treabă ignorându-i pe “fişori”. Laptopul sătul de atâtea fiţe, hotărăşte să sară din tren (minutul doi şi 26 de secunde 2:26). Văzând că nu pot să le vrăjească pe domnişoare, încep să pună muzică din ce în ce mai mare. Ştiţi ce ziceau în gândul lor? “Ce nu te uiţi fă la moa, nu vezi că am laptop” sau “Uită-te tu că-s mare şmecher ,am laptopppppppppppp”

INCREDIBIL:NU DAU DOI BANI PE UN CLIENT FIDEL DE 8 ANI RUŞINE ORANGE RUŞINE ORANGE RUŞINE LA PUTEREA O MIE


MI-AM PIERDUR NUMĂRUL 0742075264

Asta se întâmplă atunci când te hotărăşti să renunţi la un abonament ORANGE

Daaaaa, am rămas fără numărul meu orange pe care-l aveam de mai bine de opt ani. Citiţi interesanta şi palpitanta poveste. Cum aveam eu frumuşel un abonament pe O RANGĂ de o grămadă de timp, am hotărât să renunţ la el. Zic eu în gândul meu: “No nici o problemă, închid abonamentul şi îmi păstrez numărul pe cartelă fraierpay. Vorbesc cu sora mea care era şi titulara abonamentului, să sune la departamentul retar….aaa pardon relaţii cu clienţii şi să le comunice că renunţă la abonament. A menţionat clar să transfere abonamentul pe cartelă fraierpay ca să-mi păstrez numărul. Duduia, a tot vrăjit-o cu tot felul de oferte care de care mai tentante iar când a văzut că sora mea era fermă pe poziţie, a început să o ameninţe că îi blochează numărul definitiv. Cu un an în urmă, a mai reziliat un abonament având posibilitatea de păstrare a numărului. Curios, în loc să progresăm tehnic,ghinion, acum nu se mai poate acest lucru. Nu se mai poate trece un număr de abonament pe cartelă fraierpay, asta din spusele lor. La doar câteva zile am primit un apel de la departamentul mai sus menţionat prin care deasemenea eram ameninţat pe faţă că dacă închid abonamentul o să pierd numărul de telefon. HELLOOO. Cum vă permiteţi să mă ameninţaţi pe mine că dacă nu mai ţin abonamentul mă lăsaţi fără număr? Nesimţiţilor!!!  Ocupat cu pregătirile de Crăciun dar şi cu blogul, m-am trezit în data de 26 Decembrie cu semnalul tăiat. Am încercat să sun de pe jaful de cartelă dar scria: ”Doar apeluri de urgenţă”. Iau altă cartelă de O RANGĂ şi sun la 444 unde un domn foarte serios mi-a explicat cum şi el şi-a mutat abonamentul pe cartelă fraierpay fără nici o problemă.

PARTEA 1 VEZI VIDEO/AUDIO:

“După cunoştinţele mele ştiu că se poate”

“Ştiu că şi eu sunt utilizator O RANGĂ tot la abonament, am renunţat şi mi-am păstrat în continuare numărul de telefon.”

“Ştiu personal că se poate să vă folosiţi numărul”

Partea 2 VEZI VIDEO/AUDIO

“Există întradevăr această posibilitate”

“Sunt foarte rare aceste cazuri, în general nu, dacă s-a dorit acest lucru în general s-a făcut”

Partea 3 VEZI VIDEO/AUDIO

“Nu se poate realiza din punct de vedere tehnic să rămâneţi cu numărul de fraierpay”

“Da, dar asta depinde de fiecare număr ”

“Cu altceva nu pot să vă ajut în privinţa asta”

“Din păcate nu se mai poate face nimica”

“În ceea ce priveşte numărul respectiv nu se poate”

“Este imposibil din  punct de vedere tehnic să se facă schimbarea respectivă”

“Depinde de număr, de la număr la număr”

“Din păcate nu mai puteţi apela la nimeni”

Deci practic au luat cuvintele “motive tehnice” în braţe şi au bagat numerele O RANGĂ la loterie. La extragerea din data cutare, nefericitul abonat Buzdugan Dan a pierdut numărul O RANGĂ. Cam aşa se procedează în ziua de astăzi. Pe viitor o să reziliem toate contractele cu O RANGĂ, o companie neserioasă şi neloială. Sunt totuşi curios ce firmă sau ce barosan a făcut presiuni la O RANGĂ pentru acest număr. Aştept cu nerăbdare ca pe acest număr să răspundă cineva. ABIA AŞTEPT.

RUŞINE ORANGE!!!