Scriu acest articol pentru că am rămas impresionat de un bătrânel simpatic care, aflat la cumpărături, a dat o lecţie de viaţă pe care mulţi par să o ignore. Îmbrăcat elegant, poartă cu mândrie o distincţie militară, mărturie a curajului său şi a devotamentului pentru ţară. Merge greoi spre casa de marcat, ajutându-se de un baston. O femeie, agent de pază, îl cunoaşte şi se apropie spre el. „Bună ziua!”, spune bătrânelul zâmbitor, după care îi sărută galant mâna. După o mică conversaţie, omul ajunge la casa de marcat. Are câteva produse alimentare: o cutie cu lapte, câteva banane şi trei-patru eugenii.

Le aşează atent pe banda transportoare şi dă „bună ziua” casierei. Plăteşte şi începe să pună produsele în plasă, cu o precizie „tetrisomană”. Se vede de la o poştă că viaţa omului a fost ordonată, ghidată după nişte principii solide şi pozitive. Între timp, alţi doi clienţi se aşează la rând. Aşteaptă în linişte şi curios, nu dau ochii peste cap în faţa micului ambuteiaj. Bătrânelul nostru simpatic, omul săptămânii cum îl numesc eu, ridică privirea şi îi mulţumeşte casierei după care îşi ia la revedere. „Mulţumesc şi la revedere! O zi frumoasă să aveţi!”. Cu bastonul în mâna stângă şi cu plasa în cea dreaptă, după doi paşi mici, se întoarce către clienţii care aşteptau la rând şi spune: „Vă rog să mă scuzaţi că a durat atât, o zi bună vă doresc!”

Dacă toţi oamenii ar proceda la fel, lumea ar fi un loc mai bun!

Haideţi să-l decorăm cu 5 stele (disponibile la începutul articolului)