După cum am scris şi în titlu, eu vara nu dorm, ascult picamer-ul. Asta datorită unor oameni “dorelizaţi” care au avut vineri, în jurul orei 3, un chef nebun de muncă. Şi nu cu lopata şi târnăcopul, ci cu ditamai picamer-ul. Păi ori distrugem ori mergem acasă, pe acest principiu funcţionează schema bine pusă la punct de cei de la drumuri, gaze, electricitate sau naiba mai ştie cine tot sapă, astupă şi iarăşi sapă. Aici, asemenea unui tort românesc, se începe cu cireaşa. Şi cum zgomotul nu era de ajuns, toată casa a început să vibreze haotic, ba un sunet cristalin de pahar, ba o vibraţie de geam, ba pe măsa lor de muncitori. Şi iată-mă, cu ochii “cepuiţi” şi cu privirea-n monitor, cum scriu că nu am somn. Pardon, am somn dar nu mi-l pot exercita. RUŞINE!!!