Totul se petrece în oraşul Sibiu, acolo unde magazinele de second hand îşi atrag clienţii prin afişe, care de care mai comice. Totuşi trebuie să recunosc că din cauza crizei, tot mai multă lume apelează la astfel de magazine. Nu e o ruşine sau un criteriu de marginalizare dar de multe ori se întâmplă ca anumite persoane să-i bârfească pe aceşti clienţi.Dacă ţărişoara asta o să se îndrepte tot mai repede spre colaps, cred cu tărie că în următorii ani, hainele de la SH o să ni se pară scumpe. Deşi costă doar un leu bucata sau 5 lei sacu, nu cred în calitatea mult lăudată în afiş. Cum adică calitata I? Şi hainele care sunt la magazin, noi nouţe, de ce calitate sunt? Calitatea 0 sau -1? Sau mai nou vă comparaţi cu magazinele de firmă?

“Cumpără doar azi un Nike la fabulosul preţ de 1 leu, proaspăt purtat de X-ulescu” am putea vedea măine pe un alt afiş, pironit în uşa second hand-ului. Şi modul cum începe afişul e mai mult decât penal: “Cred că aţi observat”. Nu, nu am observat.

Apoi urmează faza tare prin care magazinul îşi recunoaste trecutul : “Marfă de proastă calitate”. Un fel de : ”V-am băgat pe gât marfă de proastă calitate, dar nu e vina noastră. Aşa le-am primit”. Doar că acuma, după ce au amăgit sute de clienţi, doresc să vândă haine de calitatea I, în speranţa că fraierii vor crede că pot cumpăra cu 1 leu ce cumpără altu cu 50. Never ever.
P.S: Eu nu-mi cumpăr haine de la second hand dintr-un singur motiv: nu pot purta ceva care a mai fost purtat de o altă persoană, chiar decedată dacă ne gândim bine. Poate să fie spălată cu ultima tehnologie şi cu cel mai tare detergent,tot  degeaba. Tot timpul o să mă gândesc la acel cineva.