Astăzi vă voi povesti despre un controlor reîncărcabil, care mai bine de o oră a încercat să îşi bage nişte credit amărât pe un jaf de telefon.Urc în tren şi aştept să pornesc în plictisitorul drum Sebeş-Sibiu când deodată apare nea controlor nervos butonând la telefon.Se aşează paralel cu mine şi tot încearcă să bage codul de reîncărcare.La un moment dat a început să citească codul tare, ca şi cum îl dicta la cineva.Mă gândeam, pfffff ce tare dacă aveam cartelă scriam codul de reîncărcare şi pac aveam credit.Tipu greşea ba codul ba numărul unde să reîncarce, aşa că am mers cu trenul în acordul mesajelor care îi spuneau “Codul de reîncărcare este greşit” sau “Numărul format nu este în serviciu”.La un moment dat am zis în sine, frate eu îţi sparg telefonul de cap, nu mai pot de la atâtea beep-uri.Du-te acasă şi bagăl în priză la încărcat, măcar aşa ştii sigur că se încarcă şi începe şi tu frate să mai controlezi bilete că multă lumea a urcat şi mai multă a coborât.Mă ofer politicos gen: “Ştiu eu să vă reîncarc telefonul” Atunci pe loc, faţa controlorului s-a luminat, îmi dă telefonul şi îmi întinde şi foaia de reîncărcare.Într-o milisecundă am vrut să zic: “AAAA, aia nu mi-o tre, îl ştiu deja din cap” dar m-am abţinut.În nici 30 de secunde îi încarc la săracul om telefonul, îmi mulţumeşte politicos şi doar atunci pleacă prin vagoane să verifice biletele când trenul era deja aproape de destinaţie. Iată o nouă şmecherie “Cum să scapi de naş, te faci că pierzi o foaie de reîncărcare prin tren şi ai pace până la destinaţie”