Fază tare în curtea Spitalului Judeţean Sibiu. În data de 8 Februarie, o şoferiţă a trecut cu roata maşinii peste piciorul unui bărbat. Asta e, se mai întâmplă. Femeie a oprit autoturismul şi a vorbit cu partea vătămată. Însă acesta o asigură că nu are nimic la picior şi pleacă.

“Femeia a oprit autoturismul, însă la momentul respectiv, victima a declarat faptul că nu i-a fost produsă nici o leziune.”  se arată într-un comunicat trimis de IPJ Sibiu.

Amândoi au greşit

De ce au greşit? Păi unde s-a întâmplat evenimentul? În curtea spitalului măi oameni buni!!! La doi paşi de voi era sala de radiologie. Dura maxim 10 minute până ce-i făcea o radiografie la picior iar apoi vă înţelegeaţi amiabil. Eu nu plecam de acolo până ce nu mi/i se făcea o radiografie.

Bărbatul se întoarce la spital

Obligat de o posibilă durere sau trimis de prietenii săi pentru a avea un act în mână cu care să scoată ceva bănuţi de la şoferiţă, bărbatul s-a întors la spital în data de 9 Februarie. Ei bine, după radiografie, a primit următorul diagnostic: traiect de fractură parcelară anterioară epifiză proximală metatarsian II stângă. Pfff, am înţeles doar partea cu fractura, restul fiind prea complicat pentru capul meu mic şi obosit.

Plângere penală împotriva soferiţei

Povestea se complică puţin. Bărbatul, posibil nervos din cauza piciorului lovit, hotărăşte totuşi să aştepte până în data de 23 Februarie iar doar apoi să depună o plângere la poliţie. De ce a aşteptat 15 zile pentru a depune plângere, pot doar să presupun.

Presupuneri

-vrea bani de la şoferiţă

-a căzut pe gheaţă şi a agravat situaţia, punând totul pe seama accidentului

-vrea să-i facă rău şoferiţei cu orice preţ

-crede cu tărie că maşina nu avea ce căuta pe drum ci pe trotuar. Pardon, dar el ce căuta pe drum?

Depunerea unei plângeri după 15 zile (în care putea să facă orice cu piciorul, inclusiv să şi-l lovească singur de perete) mi se pare absurdă.

Gipanul meu are valoare,

Nu îl pun într-o parcare

Ci pe zebra cea vestită

Ruşinică, ruşinică

Ce face un “şofer” când nu găseşte un loc de parcare pentru ditamai maşina? Răspunsul e mai simplu decât 2+2. Răspuns final şi hotărât: O parchează pe trecerea de pietoni de lângă Farmacia 24. Nu ştiu cu cine a făcut şcoala de şoferi şi nici modul prin care şi-a luat bucata aia de plastic pe care scrie, permis. Oricum, dintre toate parcările “profesioniste” semnalate pe blog, doar una le depăşeste pe toate. VEZI AICI: http://www.oradesibiu.ro/2011/06/28/video-topul-marlanilor-trotuar-blocat-de-o-masina-playboy-pe-calea-dumbravii-la-finante/

Avem timp de facebook, messenger, cluburi şi manele însă când vine vorba de o expoziţie de desen, realizată tocmai de nişte copii cu autism, zicem pas fără să ezităm. Biblioteca Astra a găzduit acum câteva zile o expoziţie de desen prin care a dorit să arate că şi copii cu autism sunt talentaţi. Mulţi dintre noi nu am putea să realizăm nici un sfert din complexitatea desenelor. Am fost extrem de iritat şi degustat de nepăsarea lumii faţă de aceste cazuri. Până la urmă, mergeai la o expoziţie, nu trebuia să donezi nici un ban şi nici să boceşti “săracii copii”. Însă sala a fost aproape goală. Oare de ce? Dacă venea coadă de maimuţă şi parizel, sala era tot goală? Nu am nimic cu nici un gen muzical, artist, botanist sau ce mai vreţi voi, însă nu pot înţelege tinerii care merg în club, se rup în figuri, pleacă acasă rupţi de beţi iar a doua zi povestesc ore-n şir pe internet despre cum a fost în oraş. Băgăm la înaintare scuze “nu am timp” şi credem că l-am prostit pe respectivul. Fals, chiar şi cel mai ocupat om de pe planetă, are timp liber dacă vrea el să-şi facă. Aşa că noi nu vrem, nu că nu putem! Dar până la urmă, fiecare este liber să facă ce vrea. Păcat de acei copii.

“Există pericol pentru oamenii în vârstă mai ales şi chiar şi pentru cei tineri. Dacă cade unul şi îşi rupe piciorul sau cutare e trist, dar ce să-i faci, lumea nu a fost pregătită. Oamenii străzii ar trebui să mai spargă gheaţa ici colo, pentru că ei sunt plătiţi, adică-i plătim noi! a declarat un pensionar amabil

Întrebat cum se descurcă pe un asemenea trotuar îngheţat şi dacă se ţine de vreo balustradă, bătrânelul a răspuns amuzat: “Mă ţin de plasă, adică merg mai încet ca să pot reuşi.”

Oamenii au început să spargă singuri gheaţa

Sibienii au început să spargă gheaţa de pe trotuare chiar dacă nu erau obligaţi de lege. Astfel unii sibieni s-au înarmat cu mături şi lopeţi, toate aceste pentru a oferi trecătorilor un trotuar curat.

“Nu sunt la mine la scară, acolo am sparg gheaţa azi dimineaţă. Fac asta din spirit civic, pentru că doresc ca trecătorii să nu cadă şi mai ales Doamne fereşte, să-şi fractureze ceva. Să ştiţi că oamenii mă salută şi mă felicită, e un sentiment unic. Să le fie ruşine autorităţilor, şi-au bătut joc de noi.” a declarat persoana din materialul video care spărgea de zori gheaţa de pe trotuar. Cu toate acestea, bărbatul nu a dorit să fie filmat.